10 definiții pentru jelit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JELIT1 s. n. Faptul de a (se) jeli. – V. jeli.
JELIT1 s. n. Faptul de a (se) jeli. – V. jeli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
jelit1 sn [At: ȘEZ. IX, 6 / V: jăl~ / Pl: ~uri / E: jeli] 1 Jelire (1). 2 Tânguire. 3 Doliu. 4-5 Jelire (4-5). 6 Regret. 7 Jelire (7). 8 (Îlav) De ~ Vrednic de compătimire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JELIT1 s. n. (Popular) Faptul de a (se) jeli; jelire. De-atunci ar fi rămas și jelitul la morți. ȘEZ. IX 6.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jălit1 sn vz jelit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
jelit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
jelit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jelit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
JELIT s. v. văitat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jelit1 s.n. ah, boceală, bocire, bocit1, căinare, jelire, jeluire, lamentare, lamentație, plângere, plâns1, tânguială, tânguire, tânguit1, văitare, văitat1, văitătură, ieremiadă, lament, lamentouri, deplorație, <pop. și fam.> văicăreală, văicărit, jeluială, văicăritură, <înv. și reg.> olălăire, olecăire, olecăitură, scremut1, cântare, văierare, văierat, <înv.> cramură, lugire, obidire, plângeoșie, văierătură, scâncitură.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
JELIT s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
jelitsubstantiv neutru
-
- De-atunci ar fi rămas și jelitul la morți. ȘEZ. IX 6. DLRLC
-
etimologie:
- jeli DEX '09 MDA2 DEX '98