jignit, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 76/2 / V: jec~, jeg~, jic~, (reg) jăg~ / Pl: ~iți, ~e / E: jigni] 1 a (Înv) Lovit. 2 a (Înv) Atins. 3 a (Înv) Rănit ușor. 4 a (Înv; fig) Prejudiciat. 5 a (D. oameni) Care a suferit o ofensă. 6 av În mod ofensat. 7-8 a (Reg; d. alimente) Care are un miros sau un gust rău. 9 a (Reg; pgn; d. alimente) Stricat. 10 a (Reg; d. ulei, untură etc.) Rânced. 11 a (Reg; d. oameni) Înghiontit.

JIGNIT, -Ă, jigniți, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. Nu e poveste, domnule, intîmpină Duțu, jignit. SLAVICI, N. II 377. ♦ (Neobișnuit) Îndurerat, întristat. Numai de-un lucru era baba cu inima jignită; că nu poate să le zică: tată și mamă. CREANGĂ, P. 76.

jignit a. 1. strâmtorat. 2. fig. penibil impresionat: îi era inima jignită CR.

jignít, -ă adj. Stricat, rînced: unt-de-lemn jignit. Fig. Ofensat. Vătămat, păgubit.

jăgnit, ~ă a vz jignit

jecnit, ~ă a vz jignit^2[1]

jegnit, ~ă a vz jignit

jicnit, ~ă a vz jignit

JIGNIT adj. insultat, ofensat, ultragiat, (livr.) vexat, (fig.) atins, rănit, (livr. fig.) lezat. (O persoană ~.)

jignit, -ă adj. 1 (despre oameni) insultat, invectivat, ofensat, ultragiat, vexat, <înv. și pop.> ocărât, <fig.> atins, lezat, rănit², <fig.; înv.> lovit. Politicianul jignit a intrat în polemică cu opozanții săi. 2 (reg.; despre materii organice, alimente, preparate etc.) v. Acrit. Acru. Alterat. Clocit². Descompus. Fermentat. Înăcrit. Învechit. Stătut². Stricat. Vechi².

JIGNIT adj. insultat, ofensat, ultragiat, (livr.) vexat, (fig.) atins, rănit, (livr. fig.) lezat. (O persoană ~.)