jilip sn [At: PĂCALĂ, M. R. 460 / V: ~lep, jlip, (reg) gi~ / Pl: ~uri / E: mg zsilip] (Reg) 1 Construcție din bârne și scânduri, pe care se varsă apa pe roata morii. 2 Construcție în formă de canal descoperit, făcută din pământ, din bârne, din beton etc. pe versantele cu pante ale munților și ale dealurilor, folosită pentru scoaterea, prin alunecare, a buștenilor tăiați din pădurile de munte. 3 (Buc; iuz) Cireadă.

❍JILIP (pl. -ipuri) sn. Trans. 1 🏚 Pat construit din bîrne și scînduri pe care curge apa din iaz la moară: butea s’a tot dus pe apă... pînă colo la moara împăratului, acolo hai pe ~uri (ret.); apa vine de la iaz pe ~... iar de pe ~ curge pe scoc (păc.) ¶ 2 🌳 Un fel de canal alcătuit din bușteni așezați în lungul povîrnișului unei coaste și pe care alunecă pînă în vale, buștenii de fag și de brad: îndemna oamenii săi... la împingerea... buștenilor spre ~ (ur.) [ung. zsilip].

JILIP, jilipuri, s. n. Construcție în formă de canal descoperit, făcută din bîrne și scînduri sau săpată în pămînt pe povîrnișul unei coaste, pe care alunecă la vale buștenii tăiați în pădurile din regiunea de munte; jgheab. De cătră valea înaltă a muntelui venea în curmezișul drumului jilipul sec, pe care, unul după altul, fulgerau cu tunet înăbușit buștenii. SADOVEANU, O. A. II 206.

JILIP ~uri n. Construcție în formă de jgheab pe care se scot, prin alunecare, buștenii din pădure. /<ung. szilip

jilip n. Tr. stăvilar de moară. [Ung. ZSILIP].

jilip n., pl. urĭ și e (ung. szilip. V. jgheab). Vest. Șanț orĭ jgheab de derivațiune la o moară saŭ ca să se scurgă apa unuĭ izvor saŭ ca să alunece din munte bușteniĭ tăĭțĭ. V. bijoĭ, țuțuroĭ.

gilip sn vz jilip

jilep sn vz jilip

jlip sn vz jilip

șlip² sn vz jilip

jilip s. n., pl. jilipuri

jilip s. n., pl. jilipuri

jilip s. n., pl. jilipuri

JILIP s. scoc, uluc, (reg.) riz, rol. (~ pentru deplasarea în pantă a lemnelor, în exploatări.)

jilip s.n. (silv.) plancă, scoc, uluc, <reg.> plevașcă, riz, rol², vălău. Pe jilip se scot, prin alunecare, buștenii din pădure.

JILIP s. scoc, uluc, (reg.) riz, rol. (~ pentru deplasarea în pantă a lemnelor în exploatări.)

jilip, jilipuri, (jlip, jlibd, șlip), s.n. – (reg.) 1. Jgheabul pe care curge apa la moară (ALR, 1956: 155). Porțiune făcută din scânduri, de la stavilă până la moară, pe care vine apa; uluc (Felecan, 1983). (Trans. Nord). 2. Construcție solidă, fixă, utilizată pentru scoaterea din pădure a lemnului rotund: „Jilipurile se confecționau din lemn decojit, suspendate pe stâlpi puternici, înfipți în pământ sau ancorate direct pe pământ. Prin forma trapezoidală în secțiune, precum și prin înclinare, ele permiteau curgerea apei și alunecarea lemnului” (Dăncuș, 1996: 66). – Din magh. zsilip „stăvilar; ecluză” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

jilip, -uri, (jlip, jlibd, șlip), s.n. – 1. Jgheabul pe care curge apa la moară (ALR 1956: 155). Porțiune făcută din scânduri, de la stavilă până la moară, pe care vine apa; uluc (Felecan 1983). Termen atestat doar în nordul Transilvaniei (ALR 1956). 2. Construcție solidă, fixă, utilizată pentru scoaterea din pădure a lemnului rotund: „Jilipurile se confecționau din lemn decojit, suspendate pe stâlpi puternici, înfipți în pământ sau ancorate direct pe pământ. Prin forma trapezoidală în secțiune, precum și prin înclinare, ele permiteau curgerea apei și alunecarea lemnului” (Dăncuș 1996: 66). – Din magh. zsilip „stăvilar; ecluză”.

jlip, jlipuri, s.n. (reg.) loc priporos și lunecos, închis pe ambele părți, prin mijlocul căruia li se dă drumul butucilor la vale.