JIR s. n. Fructul fagului, alcătuit dintr-o cupă ruginie ghimpoasă care conține două-trei semințe, folosit ca hrană pentru porci. ◊ Expr. (Pop.) A mâna (sau a duce) porcii la jir = a dormi sforăind (tare). – Din bg., sb. žir.

jir¹ sn [At: (a. 1609-1615) ROSETTI, B. 81 / V: jâr / Pl: (rar) ~uri / E: bg жир, srb żir] 1 Fruct al fagului, alcătuit dintr-o cupă ruginie ghimpoasă care conține două-trei semințe, folosit ca hrană pentru porci. 2 (Reg; îe) A mâna (sau a duce) porcii la ~ A dormi sforăind tare.

JIR, ❍JÎR sbst. 🌿 Fructul fagului, cu care se hrănesc porcii (🖼 2735): fagi stufoși cu ramurile încărcate de jir (vlah.); căutară... alune și jir și se hrăniră cu de acestea (ret.); se puseră pe niște sforăite, de păreau că duc porcii la jir (isp.) [sl.].

JIR s. n. Fructul fagului, alcătuit dintr-o cupă ruginie ghimpoasă care conține două-trei semințe, folosit ca hrană pentru porci. ◊ Expr. (Pop.) A mâna (sau a duce) porcii la jir = a dormi sforăind (tare). – Din bg., scr. žir.

JIR s. n. (Adesea cu sens colectiv) Fructul fagului, folosit ca hrană mai ales pentru porci. De-ar fi fost, cel puțin, așternută pădurea pe jos cu jir în loc de cucuruzi de brad, calea-valea. HOGAȘ, M. N. 98. Merge să vadă turma dusă la jir. SLAVICI, N. I 127. [Gaița] zboară încolo și-ncoace, căutîndu-și nutrețul, ce constă din jir, alune, castane. MARIAN, O. II 68. ◊ Expr. (Familiar) A mîna porcii la jir = a dormi sforăind. Se așterne pe somn și unde nu începe a mîna porcii la jir. CREANGĂ, P. 226. – Variantă: jîr (SADOVEANU, O. VI 255) s. n.

JIR n. Fruct al fagului, având formă de cupă ghimpoasă, care conține două sau trei semințe, folosit ca hrană pentru porci. ◊ A mâna (sau a duce) porcii la ~ a sforăi în timpul somnului. /<bulg. žir

jir n. rodul fagului ce servă de nutreț porcilor. [Serb. JIR, ghindă].

jir n. (vsl. žirŭ, pășune, d. žiti, a trăi; bg. žir, slănină, ghindă, sîrb. žir, slănină, pol. žyr, ceh. žir, recoltă de ghindă, ung. szir, grăsime. V. jitar). Fructu faguluĭ (ca constitue un nutreț p. porcĭ). Un joc cu arșicele așezate în cerc. Iron. A fi plecat cu porciĭ la jir, a dormi sforăĭnd.

jâr sn vz jir¹

JÎR s. n. v. jir.

jir s. n.

jir s. n.

jir s. n.

jir.

jir s. m. – Fructul fagului. Sl. žirŭ „hrană” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 159), fiind hrana obișnuită a porcilor; cf. bg., sb. žir „ghindă”, rut. žir „aliment”, rus. žir „grăsime”. – Der. jiriște, s. f. (pădure de fagi); jirovină, s. f. (închiriere de jiriște pentru porci; teren cu ghindă).

JIR (< bg., scr.) s. n. Fructul fagului, format dintr-o cupă ruginie lignificată, în care se află 2-3 achene în trei muchii; folosit ca hrană pentru animale și pentru extragerea unui ulei comestibil, care se râncezește ușor. În unele zone este consumat și de oameni, proaspăt sau prăjit.

a duce porcii la jir expr. (pop.) a sforăi în somn.

a mâna porcii la jir expr. a sforăi în somn.^[1]

jir s.n. (bot.) fagă, sâmbure de fag. Din semințele de jir se extrage un ulei comestibil.