joardă sf [At: LEX. MARS. 251 / V: jărdie, jărghie, jerdie, jerghie, jor~, jordie / Pl: ~de, jorzi / E: mg zsorda] 1 Nuia lungă, flexibilă și subțire Si: vargă. 2 (Reg) Vărguță cu care se bat copiii. 3 (Reg) Ciomag. 4 (Reg) Nuia groasă pentru gard. 5 (Reg) Creangă stufoasă. 6 (Reg) Prăjină lungă. 7 (Reg) Nuia pentru bătutul covoarelor. 8 (Reg; dep; îf jordă) Fată înaltă și slabă. 9 (Reg, îe) A măsura pe cineva cu ~da A bate. 10 (Spc; lpl) Bețe introduse în firele natrei la războiul de țesut Si: fuscei, vergele.

JOARDĂ, joarde, s. f. Nuia lungă, subțire și flexibilă; vargă. Ponici, asudat de fericire, mînuia de zor pe spinarea unor murgi scunzi, costelivi și deșălați, o joardă groasă de salcîm. GALAN, B. I 186. A asmuțit cîinele și a dat cu o joardă după voi. PAS, Z. I 233.

JOARDĂ ~e f. 1) Ramură lungă, subțire și flexibilă, curățată de ramificații și de frunze; nuia; vargă. 2) reg. la pl. Bețe care se vâră între firele natrei la războiul de țesut. /<sl. žrudi

joardă f. Mold. 1. nuia: acuși vă ard câteva jordii CR.; 2. pl. bețele vârîte între firele natrei. [Slav. JRŬDĬ].

joárdă V. jerdie.

jărdie sf vz joardă

jărghie sf vz joardă

jerdie sf vz joardă

jerghie sf vz joardă

jordă sf vz joardă

jordie sf vz joardă

❍JERDIE, JĂRDIE sf. = JOARDĂ:... pe stăpîn cu jerdia ’n mînă Să-l dea afară din grădină (don.); oiu lua o jărdie șl te-oiu croi (flor.).

jărghie V. jerbie.

jérbie f. (ung. zseréb, seréb, jurubiță, rudă cu jerebie și și cu vĭarbă, precum și cu germ. garbe, fr. gerbe, snop. V. jerebie). Jurubiță. Fig. Jerbie de lumină, fascicul de lumină (Vlah. Rom. Pit. 100). – Dim. jerbioară și jerbiuță. În est jărbie, pop. jărghie: o jărghiuță de pămînt (Neam. Rom. Pop. 1, 573). Și jîrbiuță, pop. jîrghiuță și jîghiuță.

jérdie și jórdie f. și joárdă f., pl. e (rus. žerdĭ, d. vsl. zrŭdĭ). Prăjină supțire, păleață, beldie, nuĭa maĭ lungă. – În est. pop. jărdie. În Olt. joardă (NPl. Ceaur, 142) și jurdeá, pl. e (bg. dial. žordi, žoardi = žrŭda, žráda, žerda). V. dîrjală.

joardă (nuia) s. f., g.-d. art. joardei; pl. joarde

joardă (nuia) s. f., g.-d. art. joardei; pl. joarde

joardă s. f., g.- d. art. joardei; pl. joarde

jordie (desp. -di-e) s. f., art. jordia (desp. -di-a), g.-d. art. jordiei; pl. jordii, art. jordiile (desp. -di-i-)

jerbie, -biei gen. a.

JOARDĂ s. jordie, vargă, (pop.) strămurare, strămurariță, (reg.) japă, (înv.) strămur. (~ pentru mânat vitele.)

JOARDĂ s. v. fuscel, nuia, vargă, vergea.

joardă s.f. 1 jordie, vargă, strămurare, strămurariță, japă, <înv.> strămur. Văcarul mână vitele cu o joardă. 2 (reg.) v. Nuia. Vargă. Vergea. 3 (la pl. joarde; tehn.; la războiul de țesut; reg.) v. Fuscel. Vergea.

joardă s. v. FUSCEL. NUIA. VARGĂ. VERGEA.

JOARDĂ s. jordie, vargă, (pop.) strămurare, strămurariță, (reg.) japă, (înv.) strămur. (~ pentru mînat vitele.)

joardă (joarde), s. f. – Nuia lungă, vargă, băț. – Var. jordie, jorghie, jerghie. Sl. žrŭdĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 200; Cihac, II, 156; Conev 65) în parte prin intermediul mag. zsorda (DAR; Gáldi, Dict., 179), cf. rus. žerdĭ (Vasmer, I, 419).

joardă, joarde, (jordă), s.f. – (reg.) Nuia lungă, flexibilă: „Lelea lungă cât o joardă, / Bună îi de ciuhă-n holdă” (Memoria, 2004-bis: 1302). – Din magh. zsorda, cf. sl. žrudi (Galdi, DA, cf. DER; DEX, MDA); din sl. žrudi (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER); din rus. žerdi < sl. žrudi (Vasmer, cf. DER; Scriban).

joardă, -e, (jordă), s.f. – Nuia lungă, flexibilă: „Lelea lungă cât o joardă, / Bună îi de ciuhă-n holdă” (Memoria 2004-bis: 1302). – Din sl. žrudi, prin intermediul magh. zsorda (DER, DEX).