judicios, ~oasă a [At: ODOBESCU, S. II, 396/18 / Pl: ~oși, ~oase / E: fr judicieux] 1 Care judecă cu înțelegere și discernământ Si: înțelept. 2 Cu bun-simț. 3 (D. acțiuni, idei etc.) Bine gândit. 4 Chibzuit. 5 Înțelegător.

JUDICIOS, -OASĂ, judicioși, -oase, adj. (Despre oameni) Care gîndește just, care judecă cu pătrundere și discernămînt; cu mult bun simț, înțelept. ♦ (Despre acțiuni, idei etc.) Bine gîndit, chibzuit, potrivit. Sporirea producției, folosirea judicioasă a mașinilor-unelte și a utilajului existent sînt strîns legate de buna aprovizionare a locului de muncă cu materiale, scule etc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2768. Asemenea critic ajută pe confrații săi prin observații judicioase care luminează și nu prin laude care leagă la ochi. SADOVEANU, E. 40. ◊ (Adverbial) A expus judicios problema. – Pronunțat: -ci-os.

JUDICIOS, -OASĂ adj. Gîndit bine; înțelept, cu bun-simț, chibzuit. [Pron. -ci-os. / < fr. judicieux].

JUDICIOS, -OASĂ adj. care judecă cu discernământ, bine gândit. (< fr. judicieux)

JUDICIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre persoane) Care posedă calitatea de a judeca adânc și drept; cu judecată sănătoasă. 2) (despre idei, concluzii, păreri) Care rezultă dintr-o bună judecată; bine gândit; chibzuit. [Sil. -ci-os] /<fr. judicieux

judicios a. 1. care judecă bine, care are multă judecată: autor judicios; 2. care e făcut cu bun simț: răspuns judicios.

* judiciós, -oásă adj. (nlat. judiciosus, d. lat. judicium, judecată). Care are bună judecată: autor judicios. Care denotă judecată: reflexiune judicioasă. Adv. În mod judicios.

judicios (desp. -ci-os) adj. m., pl. judicioși; f. judicioasă, pl. judicioase

judicios (-ci-os) adj. m., pl. judicioși; f. judicioasă, pl. judicioase

judicios adj. m. (sil. -ci-os), pl. judicioși; f. sg. judicioasă, pl. judicioase

JUDICIOS adj., adv. 1. adj. v. chibzuit. 2. adj. bun, chibzuit, folositor, gândit, înțelept, rațional, rezonabil, socotit, util, (fig.) sănătos. (Un sfat ~.) 3. adv. chibzuit.

judicios, -oasă adj., adv. I adj. 1 (despre manifestări, idei etc. ale oamenilor) chibzuit, cumpănit, gândit, matur, serios, socotit², temeinic, cumpănitor, <înv. și reg.> mator, <fig.; înv.> răscopt¹. Inițiativa acțiunii sale s-a dovedit judicioasă, având în vedere rezultatele obținute. 2 (despre acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) bun, chibzuit, cugetat, folositor, gândit, înțelept, judecat, pertinent, rațional, rezonabil, socotit², util,<fig.> sănătos. De la prietenii adevărați primește întotdeauna numai sfaturi judicioase. II adv. (modal) chibzuit, cuminte, înțelept, înțelepțește, rațional, serios, temeinic. A procedat judicios în ceea ce privește hotărârea luată.

JUDICIOS adj., adv. 1. adj. chibzuit, cumpănit, gîndit, matur, serios, socotit, temeinic. (O judecată ~.) 2. adj. bun, chibzuit, folositor, gîndit, înțelept, rațional, rezonabil, socotit, util, (fig.) sănătos. (Un sfat ~.) 3. adv. chibzuit, cuminte, înțelept, înțelepțește, rațional. (A procedat ~.)

Judicios ≠ nechibzuit