11 definiții pentru julitură
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JULITURĂ, julituri, s. f. Rană ușoară produsă prin julirea pielii; julire, zdrelitură. – Juli + suf. -tură.
JULITURĂ, julituri, s. f. Rană ușoară produsă prin julirea pielii; julire, zdrelitură. – Juli + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
julitură sf [At: L. FILIPESCU, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: juli + -tură] 1 Rană produsă prin julire (1). 2 Loc unde s-a julit pielea Si: excoriație. 3 (Mpp) Jupuitură (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JULITURĂ, julituri, s. f. Rană ușoară produsă prin jupuirea pielii (v. jupuitură); loc unde s-a julit pielea. Julitură la cot.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JULITURĂ ~i f. Rană ușoară provocată prin julire; zdrelitură. /a juli + suf. ~itură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
julitúră f., pl. ĭ. Locu unde pelea e julită.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
julitură s. f., g.-d. art. juliturii; pl. julituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
julitură s. f., g.-d. art. juliturii; pl. julituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
julitură s. f., g.-d. art. juliturii; pl. julituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
JULITURĂ s. (MED.) jupuitură, zdrelitură. (O ~ la un deget.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
julitură s.f. (med., med. vet.) jupuială, jupuitură, zdrelitură. Julitura de la genunchi trebuie bandajată.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
JULITURĂ s. jupuitură, zdrelitură. (O ~ la un deget.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
julitură, juliturisubstantiv feminin
- 1. Rană ușoară produsă prin julirea pielii. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: julire jupuitură zdrelitură
- Julitură la cot. DLRLC
-
- 2. Loc unde s-a julit pielea. MDA2sinonime: excoriație
etimologie:
- Juli + -tură. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX