juncă sf [At: PSALT. 130 / V: giu~ / Pl: ~nci / E: ml juvenca] 1-2 Vacă tânără (între trei și patru ani) care nu a avut încă viței Si: junincă (1-2), juniță² (1-2).

JUNCĂ, junci, s. f. Vacă tînără (între doi și trei ani) care încă n-a fătat. V. juncană, junincă, junc. A dat ursul la juncile noastre! a strigat el. SADOVEANU, V. F. 27. În curte, pe lîngă două junci și patru berbeci fripți, erau trei poloboace desfundate pline de vin. NEGRUZZI, S. I 151. (Cu pronunțare regională) Și de fiecare casă Cîte un miel ș-o giuncă grasă. ALECSANDRI, P. P. 113.

JUNCĂ ~ci f. Vacă tânără, între doi și trei ani, care încă nu a avut vițel; junincă. /<lat. juvenca

juncă f. vacă tânără. [Lat. JUVENCA].

giuncă sf vz juncă

juncă s. f., g.-d. art. juncii; pl. junci

juncă s. f., g.-d. art. juncii; pl. junci

juncă s. f., g.-d. art. juncii; pl. junci

juncă, -ci.

JUNCĂ s. (ZOOL.) juncană, juncancă, junincă.

juncă s.f. (zool.) juncană, juncancă, junincă.

JUNCĂ s. (ZOOL.) juncană, junincă.

júncă, junci, s.f. Vacă tânără care nu a avut încă vițel. – Lat. juvenca „vițea” (DEX, MDA).

juncă, junci, s.f. – Vacă tânără care nu a avut încă vițel. – Lat. juvenca „vițea” (Șăineanu, DEX, MDA).