jupuială sf [At: PAMFILE, B. 13 / V: ~poi~ / P: ~pu~ia~ / Pl: ~ieli / E: jupui + -ială] 1 Jupuitură (1). 2 Pelagră. 3 (Fig) Jefuire (1). 4 (Fig) Exploatare.

JUPUIALĂ (pl. -ieli), JUPUITURĂ (pl. -turi) sf. Locul pe trup unde s’a jupuit pielea; rană făcută prin jupuirea pielei: tot trupul Ii era numai jupuieli și bube din pricina scărpinăturilor (CAR.); pulpele-i uscate... sînt pline de jupuituri (CAR.).

JUPUIALĂ, jupuieli, s. f. Jupuitură. Tot trupul i-era numa jupuieli și bube din pricina scărpinăturilor și necurățeniei. CARAGIALE, O. I 304.

jupuĭálă f., pl. ĭelĭ. Vest. Acțiunea de a jupui. Rezultatu acesteĭ acțiunĭ. Pîrleală, pelagră.

jupoială sf vz jupuială

jupuială s. f., g.-d. art. jupuielii; pl. jupuieli

jupuială s. f., g.-d. art. jupuielii; pl. jupuieli

jupuială s. f., g.-d. art. jupuielii; pl. jupuieli

jupuială

JUPUIALĂ s. v. pelagră.

JUPUIALĂ s. v. jupuire.

jupuială s.f. I 1 jupuire, jupuit¹, belire, belit¹. 2 (concr.; med., med. vet.) julitură, jupuitură, zdrelitură. 3 (med.; reg.) v. Maidism. Pelagră. II fig. extorcare, jecmăneală, jecmănire, jefuire, jumulire, jupuire.

JUPUIALĂ s. jupuire, jupuit, (pop.) belire, belit. (~ unei vite.)

jupuială s. v. PELAGRĂ.