18 definiții pentru jupuire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUPUIRE, jupuiri, s. f. Acțiunea de a jupui și rezultatul ei; jupuit1. [Var.: (reg.) jupire s. f.] – V. jupui.

JUPUIRE, jupuiri, s. f. Acțiunea de a jupui și rezultatul ei; jupuit1. [Var.: (reg.) jupire s. f.] – V. jupui.

jupuire sf [At: (a. 1801) IORGA, S. D. 140 / V: ~pire, ~poie~ / Pl: ~ri / E: jupui] 1 Îndepărtare a pielii de pe corp sau de pe o parte a corpului Si: jupuit1 (1). 2 (Spc) Separare a pielii de pe corpul animalului sacrificat Si: belire, jupuit1 (2). 3 Cojire a pielii Si: jupuit1 (3). 4 (Spc) Descuamare. 5 Curățare de coajă a unui arbore Si: jupuit1 (5). 6 Scoatere a boabelor din păstăile de mazăre, fasole etc. Si: jupuit1 (6). 7 Jefuire (1). 8 (Trs) Lovire.

JUPUIRE, jupuiri, s. f. Acțiunea de a jupui și rezultatul ei.

JUPIRE s. f. v. jupuire.

jupire sf vz jupuire

jupoiere sf vz jupuire

JUPIRE, jupiri, s. f. v. jupuire.

JUPIRE, jupiri, s. f. (Regional) Jupuire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jupuire s. f., g.-d. art. jupuirii; pl. jupuiri

jupuire s. f., g.-d. art. jupuirii; pl. jupuiri

jupuire s. f., g.-d. art. jupuirii; pl. jupuiri

jupire (reg.) s. f., g.-d. art. jupirii; pl. jupiri

jupire (reg.) s. f., g.-d. art. jupirii; pl. jupiri

jupire s. f., g.-d. art. jupirii; pl. jupiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JUPUIRE s. 1. jupuială, jupuit, (pop.) belire, belit. (~ unui animal.) 2. v. julire. 3. v. descuamare. 4. v. descojire.

JUPUIRE s. v. jecmăneală, jefuire.

jupuire s.f. I 1 jupuială, jupuit1, belire, belit1. Doi bărbați se ocupau cu jupuirea unui berbec. 2 (med., med. vet.) julire, julit1, jupuit1, zdrelire, zdrelit1, <pop.> belire, belit1. Jupuirea la genunchi i-a lăsat semn. 3 (med., med. vet.) cojire, descuamare, descuamație, exfoliație, exfoliere, <rar> scămoșare, <înv.> despuitură, tărâțare, tărâțătură, tărâțeală. Și-a cumpărat o cremă împotriva jupuirii pielii. 4 cojeală, cojire, descojire. Înainte de a duce la gater trunchiul de stejar, este necesară jupuirea lui. II fig. extorcare, jecmăneală, jecmănire, jefuire, <fig.> jumulire, jupuială. A fost condamnat pentru jupuirea repetată a unor persoane în vârstă.

JUPUIRE s. 1. jupuială, jupuit, (pop.) belire, belit. (~ unui animal.) 2. julire, julit, jupuit, zdrelire, zdrelit. (~ unui deget.) 3. cojire, descuamare, (rar) scămoșare, (înv.) tărîțare. (~ pielii.) 4. cojeală, cojire, descojire. (~ unui arbore.)

Intrare: jupuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupuire
  • jupuirea
plural
  • jupuiri
  • jupuirile
genitiv-dativ singular
  • jupuiri
  • jupuirii
plural
  • jupuiri
  • jupuirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupoiere
  • jupoierea
plural
  • jupoieri
  • jupoierile
genitiv-dativ singular
  • jupoieri
  • jupoierii
plural
  • jupoieri
  • jupoierilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupire
  • jupirea
plural
  • jupiri
  • jupirile
genitiv-dativ singular
  • jupiri
  • jupirii
plural
  • jupiri
  • jupirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jupuire, jupuirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi jupui DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.