dexonline

info

7 definiții pentru jurui (roti)

Explicative DEX

JURUI², juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur² + suf. -ui.

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de cata
acțiuni
- link permalink

jurui² vt [At: DA / V: (reg) giu~ / Pzi: ~esc / E: jur¹] (Rar) A face să se rotească Si: (reg) a învolbura.

JURUI², juruiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A face să se învîrtească în cercuri. (Cu pronunțare regională) Viscolul giuruia des foloștină înflorită, ca niște rotocoale de hîrtie albă. DELAVRANCEA, S. 181.

giurui¹ v vz jurui²

Ortografice DOOM

jurui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiesc, 3 sg. juruiește, imperf. 1 juruiam; conj. prez. 1 sg. să juruiesc, 3 să juruiască

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

jurui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiesc, imperf. 3 sg. juruia; conj. prez. 3 să juruiască

jurui (a făgădui, a roti) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiesc, imperf. 3 sg. juruia; conj. prez. 3 sg. și pl. juruiască

Intrare: jurui (roti)

jurui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) jurui	juruire	juruit juruitu‑	juruind juruindu‑	singular	plural
		(a) jurui	juruire	juruit juruitu‑	juruind juruindu‑	juruiește	juruiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	juruiesc	(să) juruiesc	juruiam	juruii	juruisem
	a II-a (tu)	juruiești	(să) juruiești	juruiai	juruiși	juruiseși
	a III-a (el, ea)	juruiește	(să) juruiască	juruia	jurui	juruise
plural	I (noi)	juruim	(să) juruim	juruiam	juruirăm	juruiserăm juruisem
	a II-a (voi)	juruiți	(să) juruiți	juruiați	juruirăți	juruiserăți juruiseți
	a III-a (ei, ele)	juruiesc	(să) juruiască	juruiau	juruiră	juruiseră

giurui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) giurui	giuruire	giuruit giuruitu‑	giuruind giuruindu‑	singular	plural
		(a) giurui	giuruire	giuruit giuruitu‑	giuruind giuruindu‑	giuruiește	giuruiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	giuruiesc	(să) giuruiesc	giuruiam	giuruii	giuruisem
	a II-a (tu)	giuruiești	(să) giuruiești	giuruiai	giuruiși	giuruiseși
	a III-a (el, ea)	giuruiește	(să) giuruiască	giuruia	giurui	giuruise
plural	I (noi)	giuruim	(să) giuruim	giuruiam	giuruirăm	giuruiserăm giuruisem
	a II-a (voi)	giuruiți	(să) giuruiți	giuruiați	giuruirăți	giuruiserăți giuruiseți
	a III-a (ei, ele)	giuruiesc	(să) giuruiască	giuruiau	giuruiră	giuruiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

jurui, juruiescverb

1. rar A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. DEX '09 MDA2 DLRLC

sinonime: învolbura
- format_quote cu pronunțare regională Viscolul giuruia des foloștină înflorită, ca niște rotocoale de hîrtie albă. DELAVRANCEA, S. 181. DLRLC

etimologie:

Jur + -ui. DEX '09 MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.