juvenil, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 58/5 / Pl: ~i, ~e / E: fr juvénile, lat juvenilis] 1 Care aparține tinereții Si: tineresc, (înv) junesc. 2 (Îs) Infracționalitate ~ă Infracționalitate în rândul minorilor. 3 (Înv; îs) Apă ~ă Apă minerală.

*JUVENIL adj. Care aparține tinerilor, tinereței, tineresc: veselie ⁓ă [fr.].

JUVENIL, -Ă, juvenili, -e, adj. (Uneori cu nuanță ironică) Tineresc. Se pregătea cu naivitatea juvenilă să-i combată argumentele. C. PETRESCU, A. 318. O scăpare ce-i mai amintește încă visurile lui juvenile, încordarea lui, viziunile fulgurante ce i-au trecut odată prin minte. ANGHEL, PR. 69. Două modeluri [de statui ale Dianei] caracterizate unul prin grația corectă și prin vigoarea juvenilă a antichității, celalt prin eleganța mai răsfățată și mai somptuoasă a Renașterii. ODOBESCU, S. III 58.

JUVENIL, -Ă adj. 1. Tineresc. 2. (Despre substanțe) Care provine din magma topită în interiorul scoarței Pămîntului și circulă prin scoarță, putînd ajunge pînă la suprafață. ◊ Apă juvenilă = apă minerală. [< fr. juvénile, cf. lat. iuvenilis].

JUVENIL, -Ă adj. 1. care aparține tinereții; tineresc. 2. (despre substanțe) care provine din magma topită în interiorul scoarței Pământului și circulă prin scoarță, până la suprafață. 3. (despre organisme) tânăr. (< fr. juvénile, lat. iuvenilis)

JUVENIL ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru tineri; propriu tinerilor; tineresc. 2): Apă ~ă apă provenită din condensarea subterană a vaporilor rezultați din procesele la care e supusă magma. /<fr. juvénile, lat. juvenilis

juvenil a. ce ține de junețe: ardoare juvenilă.

* juveníl, -ă adj. (lat. juvenilis, d. júvenis, june. tînăr). Tineresc, de tînăr: ardoare juvenilă.

juvenil adj. m., pl. juvenili; f. juvenilă, pl. juvenile

juvenil adj. m., pl. juvenili; f. juvenilă, pl. juvenile

juvenil adj. m., pl. juvenili; f. sg. juvenilă, pl. juvenile

juvenil

juvenil.

JUVENIL adj. v. tineresc.

juvenil, -ă adj. 1 (despre atitudini, manifestări etc. ale oamenilor) tineresc, <înv.> junesc. Are o naivitate juvenilă dezarmantă. 2 (în opoz. cu „mare”, „vârstnic”; despre ființe) june, mic, nevârstnic, tânăr, <înv. și pop.> nou, <pop.> mărunt, <reg.> brudiu, brudnic², <fig.> fraged, necopt, primăvăratic, <fig.; înv. și reg.> verde. Nu s-a lovit de greutățile vieții, fiind încă juvenil. Este juvenil, nu-i poți cere să judece ca un om matur.

juvenil adj. v. TINERESC.