lățime sf [At: BIBLIA (1688) 24/24 / Pl: ~mi / E: lat + -ime] 1 Dimensiune mai mică a unei suprafețe care reprezintă secțiunea cu extensiune maximă a unui corp, spațiu etc. 2 Dimensiune orizontală a unei secțiuni transversale. 3 Întindere care corespunde acestei dimensiuni Si: lat. 4 Cea mai mică dintre cele două dimensiuni liniare ale unei suprafețe plane dreptunghiulare. 5 (Precedat de pp „în”) Întindere în direcția lățimii (1). 6 Distanță dintre fețele unui corp, ale unui strat etc. Si: grosime. 7 (Îvr; îlav) În cea mai mare ~ Mult. 8 (Îal) În întregime. 9 (Îal) În mare parte. 10 (Înv; șîs) ~ geografică Latitudine. 11 Dimensiune mijlocie a unui corp paralelipipedic. 12 Însușire de a fi lat. 13 (Înv; asr) Însușire de a fi întins, vast. 14 Suprafață mare ocupată de ceva. 15 (Fig) Extensiune. 16 (Îvr; fig) Bunăstare. 17 (Îvr; fig) Belșug. 18 Lățire (1). 19 (Îvr; fig) Intensificare. 20 (Înv; fig) Calitate de a fi amplu, cuprinzător. 21 (Înv; fig) Importanță.

LĂȚIME, lățimi, s. f. 1. Cea mai mică dintre cele două dimensiuni ale unei suprafețe plane; întindere opusă lungimii. Lățimea unei stofe. ▭ Lățimea apei. ȘEZ. IV 114. ♦ Calitatea unui lucru de a fi lat. Ulițele... sînt foarte late, o asemenea lățime într-alte orașe n-am văzut. GOLESCU, Î 30. 2. Dimensiunea mijlocie a unui corp paralelipipedic.

LĂȚIME ~i f. 1) Însușirea unui obiect de a fi lat. 2) Cea mai mică dintre cele două dimensiuni liniare ale unei suprafețe plane. [G.-D. lățimii] /lat + suf. ~ime

lățime f. dimensiunea identică cu lărgimea.

lățíme f. (d. lat). Calitatea de a fi lat: lățimea unuĭ fluviŭ, uneĭ tălpĭ.

lățime s. f., g.-d. art. lățimii; pl. lățimi; (mat.) simb. I

lățime s. f., g.-d. art. lățimii; pl. lățimi; simb. l

lățime s. f., g.-d. art. lățimii; pl. lățimi

LĂȚIME s. 1. lărgime, (rar) larg. (~ unui obiect.) 2. lat. (O ~ de o palmă.)

lățime s.f. I (de obicei cu determ. care indică măsura, exprimate în unități convenționale de măsură, însoțite de un num.) 1 lat, lărgime, <rar> larg. Drumul are o lățime de șapte metri. Grădina are în lățime o sută de metri. 2 grosime. Placajul mesei are lățimea de 10 centimetri. II (geogr.; înv.; și lățime geografică) v. Latitudine.

LĂȚIME s. 1. lărgime, (rar) larg. (~ unui obiect.) 2. lat. (O ~ de o palmă.)

Lățime ≠ îngustime

LĂȚIME. Subst. Lățime, lat, lărgime; cuprindere, cuprins, întindere, amplitudine (fig.), amploare, mărime, vastitate. Lățire, lărgire, lărgit, lăbărțare, extindere, extensiune; îngroșare, dilatare, dilatație, umflare, mărire, mărit; deschidere, desfacere. Lărgitor. Adj. Lat, larg, lărguț (dim.); cuprinzător, întins, amplu, mare, vast. Lățit, lărgit, lăbărțat; gros, grosuț (dim.), groscior, îngroșat, dilatat, umflat, mărit. Spătos; cu umerii largi, larg în spete. Extensibil, dilatabil. Dilatant, dilatator. Vb. A (se) lăți, a (se) face (mai) lat, a (se) lărgi, a (se) face (mai) larg, a da (a căpăta) lărgime, a se lăbărța, a (se) extinde, a (se) întinde, a se cățeli (reg.); a se îngroșa, a (se) dilata, a (se) umfla, a (se) mări, a crește, a (se) amplifica. Adv. În lat, în lățiș (pop.), de-a latul. V. creștere, dimensiune.