LACRIMĂ, lacrimi, s. f. 1. Secreție lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezește suprafața globilor oculari și care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. ◊ Expr. Cu lacrimi de sânge = cu mare durere. ♦ Fig. Strop, picătură. 2. (La pl.) Plâns. ◊ Expr. În lacrimi = plângând (de durere). Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioșare, de emoție etc. [Var.: (pop.) lacrămă s. f.] – Lat. lacrima.

lacrimă sf [At: PSALT. HUR. 47^r/13 / V: (reg) ~ramă, (îrg) ~rămă, ~remă, lăcrămă / Pl: ~mi / E: ml lacrima] 1 Secreție lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezește suprafața globilor oculari și care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. 2 (Îlav; pe lângă verbe ca „a cere”, „a spune”, „a se ruga”) Cu ~mi (fierbinți sau de sânge, (înv) crunte) Cu mare durere. 3 (Îlav) În ~mi Plângând de bucurie, de durere etc. 4 (Îlav) Până la ~mi Până la cel mai înalt grad de înduioșare, de emoție etc. 5 (Îe) A vărsa ~mi fierbinți sau (pop) de sânge sau a vărsa șiroaie (sau, înv, râu, pârâu) de ~mi, (îvp) a plânge cu ~mi fierbinți (sau de sânge), (fam) a plânge cu zece rânduri (sau cu șiroaie) de ~mi A plânge cu mare durere. 6 (Îe) A râde cu ~mi A râde cu poftă. 7 (Fam; îs) ~mi de crocodil Plâns prefăcut. 8 (Înv; lpl) Rugăminți fierbinți (însoțite de lacrimi). 9 (Fig) Picătură. 10 (Mgî; fig; lpl) Bunuri în stare lichidă. 11 (Fig; lpl) Tristețe. 12 (Bot; Trs; îc) ~ma- (sau ~mile-)miresii ori ~mile-lui-Hristos Tremurătoare (Briza media). 13 (Bot; reg; îc) ~mi!e-Elenei Iarbă-mare (Inula helenium). 14 (Bot; reg; îc) ~mile-lui-(Iisus)-Hristos Inima-Domnului (Dicentra spectabilis). 15 (Bot; reg; îc) ~mile-Maicii-Domnului Specie de graminee (Coix lacryma-jovi). 16 (Mol; îac) Varietate de struguri cu boabe mărunte, dese, lucioase, de culoare albă-gălbuie. 17 (Bot; reg; îc) ~-cerului Planta Lapis specularis.

LACRIMĂ, lacrimi, s. f. 1. Secreție lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezește suprafața globilor oculari și care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. ◊ Expr. Cu lacrimi de sânge = cu mare durere. ♦ Fig. Strop, picătură. 2. (La pl.) Plâns. Expr. În lacrimi = plângând (de durere). Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioșare, de emoție etc. [Var.: (pop.) lacrămă s. f.] – Lat. lacrima.

LACRIMĂ, lacrimi, s. f. 1. Picătură din lichidul care umezește ochii și care se răspîndește în afară în urma unor tulburări în starea psiho-fizică a organismului uman (durere, emoție etc.). Sudoarea rece de pe frunte se amesteca în dîrele de lacrimi și picura pe cămașă. POPA, V. 158. Lacrimile se înșirau pe obrajii Irinei tot așa de mari și de lucitoare ca boabele de hurmuz ce purta în jurul gîtului. BUJOR, S. 66. Din ce noian îndepărtat Au răsărit în mine! Cu cîte lacrimi le-am udat, Iubito, pentru tine! EMINESCU, O. I 184. Cîte lacrimi am plîns eu. ALECSANDRI, P. P. 19. (În comparații) Era, în ziua aceea, un cer limpede ca lacrima și soarele umplea lumea de lumină. SADOVEANU, O. II 142. ◊ Fig. În liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei dintăi steluțe. SADOVEANU, O. III 365. Deasupra lui tremurau liniștit florile albe, pe care el atîta de mult le iubise și cădeau molcom peste dînsul, cădeau lacrimile primăverii. PĂUN-PINCIO, P. 122. ◊ Loc. adv. Cu lacrimi de sînge = cu mare durere, îndurerat profund, zdrobit de durere. S-aruncă în brațele mîne-sa și cu lacrimi de sînge începu a-i spune. CREANGĂ, P. 26. Ș-oile s-or strînge, Pe mine m-or plînge Cu lacrimi de sînge! ALECSANDRI, P. P. 2. ◊ Expr. A rîde cu lacrimi = a rîde foarte tare. (Familiar) Lacrimi de crocodil v. crocodil. ♦ Fig. Strop, picătură. Un brad, nu prea înalt, dar foarte bătrîn și cu coaja plesnită în zeci de locuri, pentru a lăsa să se scurgă mari lacrimi de rășină, stă de strajă. BOGZA, C. O. 84. Moș Anghel, vestitul lăutar al Folticenilor, își drege glasul c-o lacrimă de cotnar. SADOVEANU, O. VII 287. 2. (La pl.) Plîns. Uneori o cuprindea o milă adîncă, un dor, o jale... nu știa singură ce e, dar simțea că o îneacă lacrimile. VLAHUȚĂ, O. A. I 120. ◊ Fig. În glasul maică-sa tremurau lacrimi. SADOVEANU, B. 68. ◊ Expr. În lacrimi = plîngînd de durere. Ai lăsat în lacrimi... soție, rude și copii. ALECSANDRI, P. I 230. Pînă la lacrimi = gata să plîngă, aproape de plîns. Mișcați pînă la lacrimi. (Rar) Vreme de lacrimi = anotimp ploios, vreme ploioasă. Era, spre căderea iernii, o vreme de lacrimi. M. I. CARAGIALE, C. 9. – Pl. și: lacrime (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 208). – Variantă: lacrămă (RETEGANUL, P. III 56, ISPIRESCU, L. 6) s. f.

LACRIMĂ ~i f. 1) Lichid incolor secretat de glandele lacrimale, care umezește ochii. ◊ Cu ~i în ochi gata-gata să plângă. În ~i plângând (de durere). 2) Strop, picătură din acest lichid. [G.-D. lacrimii] /<lat. lacrima

lacramă sf vz lacrimă

lacrămă sf vz lacrimă

lacremă sf vz lacrimă

lăcrămă^[1] sf vz lacrimă corectat(ă)

lacrămă (lacrimă) f. picătură de lichid, sărat și limpede, ce iese din ochi după o impresiune vie fizică sau morală. [Lat. LACRIMA].

lácrămă f., pl. lacrămĭ și lăcrămĭ (lat. lacrima; vgr. dákryma; it. sp. pg. lágrima, pv. lagrema, fr. larme). Apă sărată care picură din ochĭ cînd simțĭ o mare durere trupească orĭ sufletească, o mare bucurie saŭ admirațiune: a fi emoționat pînă la lacrămĭ. Lacrămĭ de crocodil, lacrămĭ ipocrite (pin aluz. la bobițele pe care le are crocodilu în prejuru ochilor și care seamănă a lacrămĭ). A plînge cu lacrămĭ amare, a plînge cu mare întristare. A șterge cuĭva lacrămile, a-l mîngîĭa. A plînge, a rîde cu lacrămĭ, a plînge cu multă durere, a rîde cu mare poftă. A avea lacrămĭ în voce, a vorbi abea stăpînindu-țĭ lacrămile. – L. N. și lácrimă, pl. ĭ saŭ e.

*lácrima Christi, cuv. latine care înseamnă „lacrima luĭ Hristos” și care s’aŭ dat ca nume unuĭ vin busuĭoc din viile de la poalele Vezuviuluĭ.

lacrimă (desp. la-cri-) s. f., g.-d. art. lacrimii; pl. lacrimi

lacrimă (la-cri-) s. f., g.-d. art. lacrimii; pl. lacrimi

lacrimă s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. lacrimii; pl. lacrimi

lacrimă, pl. lacrimi

lacrimă, -mi.

LACRIMĂ s. 1. strop. (O ~ i se scurgea pe obraz.) 2. (la pl.) (rar) apă. (Un potop de ~ i-a inundat fața.) 3. v. plâns.

lacrimă s.f. I 1 strop, umezeală, zeamă. O lacrimă îi tremură în colțul genelor. 2 (la pl. lacrimi; de obicei precedat de prep. „în”, „de”, „din”) apă, <înv. și pop.> lăcrimare. Are fața scăldată în lacrimi. 3 (la pl. lacrimi) plângere, plâns¹, plânset, plânsoare. S-a săturat de atâta durere și de atâtea lacrimi. II fig. 1 pic¹, picătură, picur¹, strop, stropitură. Plouă cu lacrimi mari. Zăpada topită se prelinge în lacrimi de pe crengile copacilor. 2 (la pl. lacrimi) amar, amărăciune, calvar, chin, durere, încercări (v. încercare), patimi (v. patimă), păsuri (v. păs), pătimiri (v. pătimire), suferință, turment, <fig.> canon, martiraj, martiriu, otravă, pelin, povară, tortură, <fig.; înv. și pop.> suspin, <fig.; pop. și fam.> pahar. Viața lor a fost plină de lacrimi. III (art.; bot.; reg.) lacrima-miresei = (la pl.) lacrimile-lui-Hristos = lacrimile-miresei v. Tremurătoare (v. tremurător) (Briza media); (la pl.) lacrimile-Elenei v. Iarbă-mare (Inula helenium).

LACRIMĂ s. 1. strop. (O ~ i se scurgea pe obraz.) 2. (la pl.) (rar) apă. (Un potop de ~ i-a inundat fața.) 3. (la pl.) plîngere, plîns, plînset, plînsoare. (Oprește-ți ~!)

lacrimă (lacrimi), s. f. – Strop de lichid secretat de ochi. – Var. lacrămă. Mr. lacrimă, lacîrmă, megl. lacrimă. Lat. lacrĭma (Pușcariu 931; Candrea-Dens., 938; REW 4824; DAR), cf. it., sp., port. lagrima, prov. lagrema, fr. larme. – Der. lăcrima, (mr., megl. lăcrămare), vb. (a scoate lacrimi, a avea lacrimi în ochi, a plînge; pop., a reclama), cu ultimul sens prin confuzie cu a reclama (după Pușcariu 933; Candrea-Dens., 939 și DAR, lăcrima reprezintă direct lat. lacrĭmāre); lăcrimitor, adj. (înv., jalnic); lăcrimătură, s. f.; lăcrimioară, s. f. (lacrimă mică; mărgăritel; Convallaria maialis); lăcrimiță, s. f. (dim., planta Maianthemum bifolium); lăcrimos (mr. lăcrimos, lăcărmos), adj., cf. it., sp., port. lagrimoso, prov. lagremos (după Pușcariu 933 și Candrea-Dens., 940, direct din lat. lacrĭmosus); lăcrimicios, adj. (care produce lacrimi); înlăcrima, vb.; înlăcrimat, adj. (cu lacrimi; împestrițat cu lînă); lăcrimătură, s. f.; lăcrămație, s. f. (reclamație), prin confuzie cu reclamație. – Der. neol. lacrimal, adj.; lacrimatoriu, s. n.; lacrimogen, adj.

lacrimă, lacrimi, (lacrămă, lăcrămație), s.f. – (arh.) Plângere, reclamație: „Te rog cu lacrimi în oti, ca șî tăț de-aicea, ca să faci lacrimă pă la cei mari” (Papahagi, 1925: 325; Breb). – Lat. lacrima „lacrimă, plâns” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA).

lacrimă, -i, (lacrămă, lăcrămație), s.f. – Plângere, reclamație: „Te rog cu lacrimi în oti, ca șî tăț de-aicea, ca să faci lacrimă pă la cei mari” (Papahagi 1925: 325; Breb). – Lat. lacrima.

INDE IRAE ET LACRIMAE (lat.) de aici mânii și lacrimi – Iuvenal, „Satirae”, I, 168. Satira usturătoare a lui Caius Lucilius a stârnit furia contemporanilor vizați de el.

SUNT LACRIMAE RERUM (lat.) ai de ce vărsa lacrimi (pentru lucrurile pe care le vezi) – Vergiliu, „Eneida”, I, 462. Exclamația lui Enea, care vede în Cartagina un șir de tablouri din Războiul troian.

Et tel mot pour avoir réjoui le lecteur/ a coûté bien souvent des larmes à l’auteur (fr. "Și un astfel de cuvînt care a înveselit pe cititor a costat multe lacrimi pe autor) – Boileau, satira VII, Genul satiric, vers 7-8 – subliniază eforturile scriitorului, care plătește cu ore de trudă zîmbetul cititorilor săi. LIT.

Lacrimi de crocodil – În vechime exista credința că, în perioada cînd își naște puii^[1], crocodilul, fiind mai greoi în mișcări, recurge la un vicleșug spre a-și procura hrana. El se așază pe malul fluviului și se preface că suferă, imitînd destul de bine plînsul omului. Stîrnind mila trecătorilor, crocodilul își atrage astfel victimele și le devorează. Prin „lacrimi de crocodil” se înțelege deci o durere fățarnică, o suferință amăgitoare, cu scopul ipocrit de a înduioșa și a induce în eroare. Expresia figurează aproape în toate limbile. IST.

Rîzînd printre lacrimi – Expresia aparține lui Homer și se găsește în Iliada (cîntul VI, versul 484). Hector, viteazul conducător al troienilor, înainte de a pleca din nou la luptă, își ia rămas bun de la soția sa Andromaca. El îi adresează cuvinte de îmbărbătare, în timp ce îi întinde pruncul în brațe. „Ea îl primi bucuroasă la sînul ei plin de mireasmă Dulce cu lacrimi zîmbind…” (Trad. G. Murnu). Cuvintele Rîzînd printre lacrimi se folosesc de obicei tot la o despărțire emoționantă, sau în altă împrejurare cînd vorbele de încurajare încearcă să ascundă amărăciunea din suflet, cînd zîmbetul de pe buze se amestecă cu lacrima din gene. George Călinescu ne dă un exemplu de aplicație literară: „Cehov, Molière sau Mozart «rîd printre lacrimi»”. LIT.

Sunt lacrimae rerum (lat. „Sînt lacrimi pentru nenerocirile noastre”) – așa începe un vers celebru al lui Vergiliu din Eneida (I, 462). Cuvintele acestea le spune Enea bunului său prieten Achates, după ce a văzut un șir de tablouri care înfățișează războiul Troiei. Versul a fost tălmăcit uneori în sensul că „deplîngem lucrurile”; alteori că „lucrurile iau parte la durerea noastră”. Ambele interpretări sînt greșite. Semnificația justă este că orice suferință, orice nenorocire își are lacrimile ei. N. Iorga, în Cugetări, spune: „Lacrimile spală”, adică ușurează durerea. LIT.

lacrimă, lacrimi s. f. (intl.) om naiv și credul, victimă ușor de păcălit.

a-și înghiți lacrimile expr. a-și stăpâni plânsul.

lacrimi de crocodil expr. plâns prefăcut; lacrimi vărsate de un ipocrit.