LAPOVIȚĂ s. f. Ploaie amestecată cu ninsoare; p. ext. zăpadă apoasă. – Din bg., sb. lapavica.

lapoviță sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) lăpăv~, lăp~, lapav~ / A și: ~viță / E: bg лаповица] 1 Ploaie amestecată cu ninsoare sau cu gheață Si: (reg) șiclu, șlepoiță, zloată. 2 (Reg) Chiciură.

LAPOVIȚĂ s. f. Ploaie amestecată cu ninsoare; p. ext. zăpadă apoasă. – Din bg., scr. lapavica.

LAPOVIȚĂ s. f. Ploaie amestecată cu ninsoare; p. ext. zăpadă amestecată cu apă. Era o lapoviță afurisită pe drumuri și vîntul hăuia ca un cîine. PAS, Z. I 176. Oameni și dobitoace au stătut sub lapoviță pînă în zori de ziuă. SADOVEANU, F. J. 431. Pe loc s-a stîrnit un vifor cumplit – cu lapoviță în două. CREANGĂ, P. 143. Pe subt atîtea tulpine surpate și în lapoviță înecate... toate cărările se făcuse nevăzute. ODOBESCU, S. III 182.

LAPOVIȚĂ f. Precipitație atmosferică sub formă de ploaie amestecată cu zăpadă. [G.-D. lapoviței] /<bulg., sb. lapovica

LAPOVIȚĂ s.f. (Mold., ȚR) Ninsoare amestecată cu ploaie. A: Fiind ploaie cu lapoviță. IM 1754, 9^r. B: Lapoviță. IM 1730, 14^v. Etimologie: bg., scr. lapavica.

lapoviță f. ploaie multă, amestecată cu grindină sau zăpadă. [Serb. LAPOVIȚA].

lápoviță f., pl. e (bg. sîrb. lapavica, id. Rudă cu hîlpav, fleșcăi, pleoscăi). Ploaĭe cu zăpadă, sloată.

lapaviță sf vz lapoviță

lăpăviță sf vz lapoviță

lăpoviță sf vz lapoviță

lopăviță^[1] sf vz lapoviță corectat(ă)

!lapoviță s. f., g.-d. art. lapoviței; pl. lapovițe

lapoviță s. f., g.-d. art. lapoviței

lapoviță s. f., g.-d. art. lapoviței

LAPOVIȚĂ s. (MET.) fleașcă, fleșcăială, fleșcăraie, zloată, (Transilv.) șlepoiță.

lapoviță s.f. (meteor.) fleașcă, fleșcăială, fleșcăraie, zloată, <reg.> fiece, ciorbă, mâzgoală, spic, șiclu, șlepoiță, țârai, țârfaială. În timpul zilelor babei este lapoviță afară.

LAPOVIȚĂ s. (MET.) fleașcă, fleșcăială, fleșcăraie, zloată, (Transilv.) șlepoiță.

lapoviță (-țe), s. f. – Ploaie amestecată cu zăpadă. – Mr. lăpuviță. Bg., sb. lapovica (Cihac, II, 165; Conev 38).