6 definiții pentru lazarone
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
lazarone sm vz lazaron
LAZARONE s.m. (Liv.) 1. Cerșetor din Italia meridională (mai ales napolitan). 2. Om de nimic; pungaș. [Pron. la-ța-. / < it. lazzarone].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LAZARONE s. m. 1. cerșetor din Italia meridională (napolitan). 2. om de nimic; pungaș. (< it. lazzarone)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lazarone m. cerșetor neapolitan.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*lazaróne m. (it. lazzarone, augm. d. lázzaro, lepros, care vine d. Lazar, saracu lepros care zăcea la poarta bogatuluĭ după Evanghelie). Haĭmana de stradă, epitet disprețuitor supt care se înțelege un om din ultima clasă a poporuluĭ la Neapole și alte orașe italiene. V. papacĭocar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lazaron sm [At: GT (1839), 72 / V: (rar) ~e / Pl: ~i / E: it lazzarone] (ltm) 1 Vagabond. 2 Cerșetor din Italia meridională. 3 Om de nimic. 4 Pungaș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M45) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |