legislator [At: PLEȘOIANU, T. I, 36/27 / V: (înv) ~ghis~ / Pl: ~i / E: fr législateur, lat legislator] 1-2 sm, a (Persoană) care elaborează și adoptă legi (35) Si: legiuitor (2), legifer (2). 3 sm (Lsg) Legislativ (8). 4 sm Persoană care stabilește regulile unei arte sau ale unui curent artistic.

LEGISLATOR, legislatori, s. m. (Rar) Legiuitor; fig. persoană care stabilește regulile unei arte sau ale unui curent artistic. Legislatorii Parnasului... au apucat, unii pe calea veche a pedantismului. RUSSO, S. 48.

LEGISLATOR s.m. (Rar) Legiuitor; (fig.) persoană care stabilește regulile unei arte sau ale unui curent artistic. [Cf. fr. législateur].

LEGISLATOR s. m. legiuitor; (fig.) cel care stabilește regulile unei arte, ale unui curent artistic. (< fr. législateur)

LEGISLATOR ~i m. 1) Organ public care are misiunea de a elabora legi; putere legislativă. 2) Persoană în drept să legifereze; legiuitor. 3) fig. Persoană care stabilește regulile unei arte sau ale unui curent artistic. /<fr. législateur, lat. legislator

legislator m. 1. cel ce face legi; 2. cel ce stabilește principiile unei arte, ale unei științe: legislatorul poeziei.

*legislatór m. (lat. legislator). Legĭuitor, cel care face legĭ: Licurg fu legislatoru Sparteĭ. Fig. Cel care stabilește regulele uneĭ științe, uneĭ arte.

leghislator sm vz legislator

legislator s. m., pl. legislatori

legislator s. m., pl. legislatori

legislator s. m., pl. legislatori

LEGISLATOR s. v. legiuitor.

legislator s.m. 1 (jur.) legiuitor. Legislatorii sunt parlamentarii care legiferează. 2 legiuitor. Acest scriitor a avut un important rol de legislator al limbii.

LEGISLATOR s. (JUR.) legiuitor.