8 definiții pentru legănel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LEGĂNEL, legănele, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui leagăn; legănaș, legănuș, legănuț. – Leagăn + suf. -el.
legănel sn [At: DDRF / Pl: ~e / E: leagăn + -el] 1-4 (Pop; șhp) Legănior (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEGĂNEL, legănele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui leagăn; legănaș, legănuș, legănuț. – Leagăn + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
LEGĂNEL, legănele, s. n. (Popular) Diminutiv al lui leagăn. Leagă-mi-se-un legănel. PĂSCULESCU, L. P. 56. Comis mare Leagăn și-are, Legănel De argințel. TEODORESCU, P. P. 22.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
legănel (fam.) s. n., pl. legănele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
legănel (fam.) s. n., pl. legănele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
legănel s. n., pl. legănele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
legănel s.n. legănuț, <pop.> legănaș, legănior, <reg.> legănuș.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
legănel, legănelesubstantiv neutru
-
- Leagă-mi-se-un legănel. PĂSCULESCU, L. P. 56. DLRLC
- Comis mare Leagăn și-are, Legănel De argințel. TEODORESCU, P. P. 22. DLRLC
-
etimologie:
- Leagăn + -el. DEX '98 DEX '09