8 definiții pentru legănătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LEGĂNĂTURĂ, legănaturi, s. f. Legănare. – Legăna + suf. -ătură.
legănătură sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ri / E: legăna + -tură] (Înv) 1 Legănare (1). 2 Mângâiere. 3 Încântare. 4-6 Legănare (4-6). 7 (Fig) Unduire. 8-15 Legănare (8-15).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEGĂNĂTURĂ, legănături, s. f. (Rar) Legănare. – Legăna + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
LEGĂNĂTURĂ s. f. (Rar) Legănare. Echipagiul pășea cu o moale legănătură. ODOBESCU, S. I 381.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
legănătură s. f., g.-d. art. legănăturii; pl. legănături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
legănătură s. f., g.-d. art. legănăturii; pl. legănături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
legănătură s. f., g.-d. art. legănăturii; pl. legănături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
legănătură s.f. (pop.) v. Legănare. Mlădiere.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
legănătură, legănăturisubstantiv feminin
- 1. Legănare. DEX '09 DLRLCsinonime: legănare
- Echipagiul pășea cu o moale legănătură. ODOBESCU, S. I 381. DLRLC
-
etimologie:
- Legăna + -ătură. DEX '98 DEX '09