LEGĂTOARE, legători, s. f. 1. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. Mai faceți pentru snopi legători. BENIUC, V. 75. Snopii sînt dezlegați din legători. PAMFILE, A. R. 203. 2. (Popular) Basma cu care se leagă femeile la cap. 3. (Învechit și popular) Cravată. Își ștergea de pe frunte broboanele de sudoare cît mărgăritarul acului înfipt în legătoarea de la gît. C. PETRESCU, A. R. 26. Sub bărbia cu îndoituri proaspăt rase și pudruite, țipa, de-ți amețea privirea, fiongul imens al unei legători roșii. HOGAȘ, M. N. 32. Alții au cămașă scrobită, guler călcat și legătoare de mătase la gît. SLAVICI, O. I 332. ♦ Fular.

LEGĂTOARE ~ f. 1) Obiect (fâșie de pânză, basma, bandă etc.) cu care se leagă ceva. 2) Mănunchi de paie, de fân sau de spice cu care se leagă snopii. /a lega + suf. ~toare

legătoare f. 1. basmà de legat capul; 2. cravată; 3. cei doi căpriori ai unei case țărănești.

legătoáre f., pl. orĭ. Cravată saŭ basma cu care te legĭ la gît. Sfoară, bată, funie saŭ lanț care servește la ținut ceva legat (de ex., cĭorapiĭ pe picĭor în loc de calțavete, un cîne ca să nu fugă ș. a.).

LEGĂTOR, -OARE, (I) legători, -oare, s. m. și f., (II) legători, s. f. I. S. m. și f. Persoană specializată în legatul cărților. 2. Persoană care leagă snopii. II. S. f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ Spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦ Spec. Basma. ♦ Spec. (Înv.) Cravată. ♦ Spec. (Înv.) Fular. – Lega + suf. -ător.

legător, ~oare [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: lega¹ + -tor] 1 smf Persoană specializată în legatul cărților. 2 smf Persoană care leagă snopi. 3-4 sf Obiect (cu care sau) în care se leagă ceva. 5 sf (Spc) Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii Si: legătură (79). 6 sf (Spc) Basma. 7 sf (Înv) Cravată. 8 (Spc; înv) Fular.

LEGĂTOR, -OARE, legători, -oare, subst. I. S. m. și f. 1. Persoană specializată în legatul cărților. 2. Persoană care leagă snopii. II. S. f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ Spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦ Spec. Basma. ♦ Spec. (Înv.) Cravată. ♦ Spec. (Înv.) Fular. – Lega + suf. -ător.

legătoare¹ (obiect) s. f., g.-d. art. legătorii; pl. legători

legătoare² (obiect) s. f., g.-d. art. legătorii; pl. legători

legătoare (obiect) s. f., g.-d. art. legătorii; pl. legători

LEGĂTOARE s. v. legătură.

LEGĂTOARE s. v. bandaj, cravată, fașă, pansament, tifon.

LEGĂTOARE s. legătură, (înv.) legămînt. (O ~ cam șubredă.)

legătoare s. v. BANDAJ. CRAVATĂ. FAȘĂ. PANSAMENT. TIFON.

legător, -oare s.m., s.f. I 1 s.m., s.f. (de obicei determ. prin „de cărți”) legătoreasă, <reg.> compactor, <înv.> scorțitor. A dus volumul cu foile desprinse la un legător de cărți foarte iscusit. 2 s.m. (înv.) v. Captiv. Prins². Prizonier. Rob. II s.f. 1 legătură, <pop.> cheotoare, <înv. și reg.> oajdă¹, <înv.> legământ. Sacul s-a desfăcut pentru că legătoarea lui a fost slab înnodată. 2 legătură. Legătoarea este un mănunchi de paie cu care se leagă snopii. 3 (pop.) v. Centură. Cingătoare. Cordon. Curea. Încingătoare. 4 (pop.) v. Basma. Tulpan. 5 (med., med. vet.; pop.) v. Bandaj. Fașă. Pansament. Tifon. 6 (med.; pop.) v. Cataplasmă. Compresă. Prișniță. 7 (la pl. legători; pop.) v. Cătușe (v. cătușă). Fiare (v. fier). Lanțuri (v. lanț). 8 (înv.) v. Cravată. 9 (înv.) v. Fular. III s.f. (gram.; înv.) v. Copulă. Verb copulativ.