opțiuni
  • info

11 definiții pentru legăturică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGĂTURICĂ, legăturici, s. f. Diminutiv al lui legătură. [Pl. și: legăturele] – Legătură + suf. -ică.

LEGĂTURICĂ, legăturici, s. f. Diminutiv al lui legătură. [Pl. și: legăturele] – Legătură + suf. -ică.

legăturică sf [At: BARCIANU, V. / Pl: ~ici, ~rele / E: legătură + -ică] 1-6 (Șhp) Legătură (99, 104, 107) (mică) Si: legăturiță (1-6).

LEGĂTURICĂ, legăturici, s. f. Diminutiv al lui legătură (I 2); bocceluță. S-a pipăit sub brîu, a scos de acolo o legăturică în care erau înfășurate o cremene vînătă cu colțuri și un boț de iască. V. ROM. octombrie 1953, 33. Fiecare... scoase cîte-o legăturică cu de-ale gurii. SADOVEANU, O. VI 136. Zicînd astea, scoate din sîn o legăturică, o pune pe masă, o ține cu mîna dreaptă și cu stînga o dezleagă. CARAGIALE, O. II 227.

legăturícă f., pl. ele. Dim. d. legătură: o legăturică de fîn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!legăturică s. f., g.-d. art. legăturelei; pl. legăturele

!legăturică s. f., g.-d. art. legăturicii/legăturelei; pl. legăturici/legăturele, art. legăturicile/legăturelele

legăturică s.f., g.-d. art. legăturelei / legăturicii; pl. legăturele / legăturici

legăturică, -rele.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LEGĂTURICĂ s. bocceluță. (Și-a luat ~ și a plecat.)

legăturică s.f. <înv. și pop.> legăturiță, <pop.> bocceluță.

LEGĂTURICĂ s. bocceluță. (Și-a luat ~ și a plecat.)

Intrare: legăturică
legăturică1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legăturică
  • legăturica
plural
  • legăturici
  • legăturicile
genitiv-dativ singular
  • legăturici
  • legăturicii
plural
  • legăturici
  • legăturicilor
vocativ singular —
plural —
legăturică2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legăturică
  • legăturica
plural
  • legăturele
  • legăturelele
genitiv-dativ singular
  • legăturele
  • legăturelei
plural
  • legăturele
  • legăturelelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

legăturică, legăturici / legăturică, legăturelesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui legătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bocceluță
    • format_quote S-a pipăit sub brîu, a scos de acolo o legăturică în care erau înfășurate o cremene vînătă cu colțuri și un boț de iască. V. ROM. octombrie 1953, 33. DLRLC
    • format_quote Fiecare... scoase cîte-o legăturică cu de-ale gurii. SADOVEANU, O. VI 136. DLRLC
    • format_quote Zicînd astea, scoate din sîn o legăturică, o pune pe masă, o ține cu mîna dreaptă și cu stînga o dezleagă. CARAGIALE, O. II 227. DLRLC
etimologie:
  • Legătură + -ică. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.