LEPĂDĂTURĂ, lepădături, s. f. (Pop. și fam.) 1. Copil născut înainte de termen (și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice); stârpitură. 2. Fig. Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută. – Lepăda + suf. -ătură.

lepădătură sf [At: BIBLIA (1688), 104² / V: (pop) lăp~ / Pl: ~ri / E: lepăda + -tură] (Pop) 1 Lucru lipsit de valoare. 2 Scuipat. 3 Vomă. 4 (Înv) Avort (1). 5 (Înv) Avorton (1). 6 (Pex) Copil născut înainte de termen și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice Si: nevolnic, stârpitură. 7 Om lipsit de caracter Si: canalie, lichea, pramatie. 8 Persoană depravată, coruptă, decăzută. 9 Prostituată. 10 Bastard (1). 11 (Înv) Naștere.

LEPĂDĂTURĂ, lepădături, s. f. 1. Copil născut înainte de termen (și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice); stârpitură. 2. Fig. Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută. – Lepăda + suf. -ătură.

LEPĂDĂTURĂ, lepădături, s. f. 1. Copil născut înainte de termen (nedezvoltat, diform), avorton; stîrpitură. 2. Fig. Ființă netrebnică, decăzută (din punct de vedere moral), lipsită de caracter; mîrșav, depravat. Nu mai am ce spune... dacă atît de puțin supraveghează pe un fiu care-și caută distracțiile între lepădăturile societății. SADOVEANU, N. F. 160. Lepădături din toate orașele și din toate colțurile lumii. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 185.

LEPĂDĂTURĂ ~i f. pop. 1) Copil mort, născut înainte de termen. 2) fig. Persoană decăzută moralicește; depravat; dezmățat; destrăbălat. /a lepăda + suf. ~ătură

lepădătură f. efectul lepădării: 1. avort; 2. ființă netrebnică.

lepădătúră f., pl. ĭ. Lucru lepădat, decĭ prost orĭ uzat. Epitet injurios adresat uneĭ persoane, uneĭ haĭmanale. Copil avortat.

lepădătură (pop., fam.) s. f., g.-d. art. lepădăturii; pl. lepădături

lepădătură (pop., fam.) s. f., g.-d. art. lepădăturii; pl. lepădături

lepădătură s. f., g.-d. art. lepădăturii; pl. lepădături

LEPĂDĂTURĂ s. 1. v. lichea. 2. stârpitură, (livr. fig.) avorton. (Nu e decât o ~.) 3. (fig.) drojdie, gunoi, pleavă, putregai. (~ societății.)

lepădătură s.f. I (pop.) 1 v. Gunoi. Impuritate. Murdărie. Necurățenie. 2 (med., med. vet.) v. Avort. Embriotocie. 3 (med., med. vet.) v. Avorton. II fig. 1 (mai ales deprec.) derbedeu, lichea, neisprăvit, netrebnic, om de nimic, pușlama, secătură, <fig.> căzătură, javră, jigodie, lepră, otreapă, potaie, zdreanță, <fig.; înv. și pop.> lingoare, <fig.; pop. și fam.> scârnăvie, <fig.; fam.; deprec.> cârnat, pintenat, tinichea, <fig.; reg.> jagardea, loază, lozenie, postoroncă, <fig.; reg.; deprec. sau peior.) jabă, șulfă, <fig.; deprec.> poamă, <fig.; peior.> gunoi. Individul este o lepădătură lipsită de caracter. 2 (pop.; de obicei ca epitet pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de”) v. Avorton. Stârpitură. 3 (peior.) <fig.; peior.> drojdie, gunoi, leșinătură, pleavă, putregai, scurs¹, scursoare, scursură, spumă, substructură, <fig.; pop.; peior.) codină. Acești indivizi fac parte din lepădătura societății. 4 (peior.) v. Bastard. Băiat din flori. Copil din flori (v. copil¹). 5 (deprec. sau peior.) v. Cocotă. Demimondenă. Depravată (v. depravat). Desfrânată (v. desfrânat). Destrăbălată (v. destrăbălat). Dezmățată (v. dezmățat). Femeie de moravuri ușoare. Femeie de stradă. Femeie ușoară. Imorală (v. imoral). Pasăre de noapte. Podoabă. Prostituată. Pupăză. Rufiană (v. rufian). Stricată (v. stricat).

LEPĂDĂTURĂ s. 1. derbedeu, lichea, netrebnic, pușlama, scîrnăvie, secătură, (pop. și fam.) cioflingar, (înv. și reg.) pujlău, (reg.) orbete, oșiștie, postoroncă, pujlă, (Mold.) nandralău, poghibală, (Transilv. și Maram.) techergheu, (înv.) ștrengar, (fam.) cutră, marțafoi, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanță, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimea. (Mare ~ mal ești, amice!) 2. stîrpitură, (livr. fig.) avorton. (Nu e decît o ~.) 3. (fig.) drojdie, gunoi, pleavă, putregai. (~ societății.)