liant sm [At: IOANOVICI, TEHN. 334 / P: li-ant / Pl: ~nți, (rar, sn) ~e, ~uri / E: fr liant] 1 Substanță fluidă folosită pentru a uni între ele granulele, firele etc. care alcătuiesc un material Si: (asr) aglomerant. 2 (Tip) Substanță lichidă, cu vâscozitate ridicată, care conține colorantul cernelii de tipar. 3 (Tex) Substanță folosită la fixarea pigmenților pe fibrele textile. 4 (Pex) Element care leagă părțile unui întreg.

LIANT, lianți, s. m. Material fluid sau adus în stare fluidă care are proprietatea de a lega prin întărire granulele, bulgării și alți componenți ai unui material solid cu care a fost amestecat. Lianții cei mai răspîndiți sînt bitumul și cimentul. – Pronunțat: li-ant.

LIANT s.m. 1. Material fluid folosit pentru a lega prin întărire bulgării, granulele etc. unui material organic sau mineral. 2. (Poligr.) Lichid vîscos conținînd colorantul cu care formează cerneala de tipar. 3. (Text.) Substanță folosită la fixarea pigmenților coloranți, fără afinitate pentru fibre. [Pron. li-ant, pl. -nți, (s.n.) -nturi. / < fr. liant].

liant s. m. 1. material fluid pentru a lega prin întărire bulgării, granulele etc. unui material organic sau mineral. 2. lichid vâscos conținând colorantul cu care formează cerneala de tipar. 3. substanță folosită la fixarea pigmenților coloranți pe fibrele textile. 4. constituent nevolatil al lacurilor, care se întărește sub formă de peliculă, în pictură etc. (fr. liant) corectat(ă)

LIANT ~ți m. Material fluid folosit pentru a lega, prin întărire, particulele unui aglomerat. [Sil. li-ant] /<fr. liant

liant (desp. li-ant) s. m., pl. lianți

liant (li-ant) s. m., pl. lianți

liant s. m. (sil. li-ant), pl. lianți

LIANT s. (TEHN.) aglomerant. (~ul leagă între ele particulele unui aglomerat.)

liant s.m. 1 (tehn.) aglomerant. Liantul are proprietatea de a lega între ele particulele, firele sau fâșiile unui material 2 fig. <fig.> ciment. Toleranța este liantul societății.

LIANT s. (TEHN.) aglomerant. (~ leagă între ele particulele unui aglomerat.)