licăritor, ~oare a [At: LM / V: (înv) licui~, licuitoriu / Pl: ~i, ~oare / E: licări¹ + -tor] 1 (D. surse de lumină) Care emite o lumină slabă, difuză sau intermitentă. 2 (D. obiecte, suprafețe etc.) Care reflectă lumina Si: lucitor, sclipitor, strălucitor.

LICĂRITOR, -OARE, licăritori, -oare, adj. Care licărește. Deasupra satului pluteau leneși nori negri, înghițind stelele licăritoare. V. ROM. februarie 1952, 118. [Papagalul] ofta prelung, deschizîndu-și arare licăritorul iris de aur subt greaua pleoapă. ANGHEL, PR. 46. Văd cum se sting licăritoare astre. MACEDONSKI, O. I 111.

licuitor, ~oare a vz licăritor

licuitoriu, ~ie a vz licăritor

licăritor adj. m., pl. licăritori; f. sg. și pl. licăritoare

licăritor adj. m., pl. licăritori; f. sg. și pl. licăritoare

licăritor adj. m., pl. licăritori; f. sg. și pl. licăritoare

LICĂRITOR adj. lucitor, scânteietor, v. sclipitor.

licăritor¹ s.m. (înv.) v. Gurmand. Mâncăcios.

licăritor², -oare adj. 1 (mai ales despre surse de lumină) lucitor, scânteietor, sclipitor, <astăzi rar> lucind, sclipind, <pop. și fam.> sclipicios, <înv.> scânteind, scânteios, <fig.> clipicios. Flacăra licăritoare a lumânării luminează discret încăperea. Lumina stelelor este licăritoare. 2 (despre aștri, despre luciul apelor sau despre metale, obiecte, suprafețe lucioase, pietre prețioase etc.) briant, lucios, lucitor, luciu², scânteietor, sclipitor, strălucit, strălucitor, <astăzi rar> lucind, <rar> lucid, străfulgerător, <înv. și pop.> luminat², <înv. și reg.> luced, strălucios, <înv.> înstrălucios, luceferant, străluminos. Crestele munților sunt acoperite de zăpezi albe, licăritoare. Izvorul își duce undele licăritoare în lumina soarelui spre locuri depărtate. Are un inel cu diamante licăritoare. 3 (despre ochi, privire) fulgurant, lucios, lucitor, scăpărător, scânteietor, sclipitor, strălucitor, umed, umezit², <rar> sticlitor, sticlos, strălucit, străluciu, <înv.> scânteind, scânteios, sclipit², <fig.> aprins², înfocat, învăpăiat, <fig.; pop. și fam.> luminat². Fata are ochii negri, licăritori, plini de vioiciune.

LICĂRITOR adj. lucitor, scînteietor, sclipitor, (astări rar) sclipind, (pop. și fam.) sclipicios, (înv.) scînteind, scînteios. (O lumină ~.)