LIPITOARE, lipitori, s. f. Vierme parazit de forma unei rîme mai groase care trăiește în ape dulci și se hrănește cu sîngele animalelor de al căror corp se lipește; în medicină se aplică pe corp ca mijloc terapeutic (Hirudo medicinalis). Se zvîrcolea ca lipitoarea cînd îi dai sare. ISPIRESCU, L. 252. Malca, de frică, s-a încleștat de gîtul lui Moș Nichifor și s-a lipit de dînsul ca lipitoarea. CREANGĂ, P. 120. Niciodată nu ți-ai făcut așa de frumoase sprîncene... parcă-s două lipitori umflate. ALECSANDRI, T. I 126. ♦ Fig. Om rapace, exploatator. Nu mai am nici o lipitoare de creditor. ALECSANDRI, T. 1223. Arendașul satului, Lipitoarea dracului. TEODORESCU, P. P. 296.

LIPITOARE ~ori f. Vierme parazit din apele dulci, cu corp alungit și turtit, având la capete o ventuză, cu ajutorul căreia suge sângele animalelor de al căror corp se lipește. [G.-D. lipitorii] /a lipi + suf. ~toare

lipitoare f. 1. vierme negru de apă care suge sângele corpurilor de cari se lipește: a pune lipitori; 2. fig. speculant, cămătar: lipitorile satelor AL.; 3. Tr. plantă tinctorială de vopsit roșu (Asperula tinctoria); 4. Zool. caprimulg.

lipitoáre f., pl. orĭ (d. a se lipi). Un animal acŭatic ca o omidă mare și care se lipește de oamenĭ și de vite și le suge sîngele și care de aceĭa e întrebuințat cînd trebuĭe să se ĭa sînge cuĭva. Fig. Cămatar grozav, exploatator feroce: Jidaniĭ îs lipitorile țărilor în care trăĭesc. Un fel de rîndunică de noapte (caprimulgus europáeus) care se numește și papalugă și lipitoare (pin aluz. la penele eĭ cafeniĭ și cenușiĭ pestrițe ca spinarea lipitoriĭ. Tot așa: lat. hirundo, rîndunică, și hirudo, lipitoare). O plantă rubiacee care are și o varietate colorantă în roș (aspérula tinctória).

LIPITOR, -OARE, lipitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. f. Specie de vierme anelid din apele dulci, cu corpul alungit, prevăzut la cele două capete cu câte o ventuză, care se hrănește cu sângele animalelor de al căror corp se lipește (Hirudo medicinalis). ♦ Fig. Exploatator; parazit. 2. S. f. Pasăre călătoare arboricolă, nocturnă, de culoare brună-cenușie, cu pete brune sau roșietice, care se hrănește cu insecte; mulge-capre (Caprimulgus europaeus). 3. S. m. și f. Persoană care are meseria de a lipi. – Lipi + suf. -tor.

lipitor, -oare [At: BIBLIA (1688), 137¹/7 / V: (înv) ~oriu a, lichitoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: lipi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care lipește un lucru de altul cu ajutorul unei substanțe cleioase sau printr-un procedeu tehnic. 3 a (Reg; d. substanțe) Vâscos. 4 a (vr) Aderent. 5 a (Îvr; d. boli) Contagios. 6 sf (Pop) Contagiune. 7 sf (Trs) Mistrie. 8-9 sf (Zlg) Vierme de apă dulce, cu corpul alungit și turtit dorso-ventral, care are la extremități o ventuză și se hrănește cu sânge Si: (reg) lipiștoacă (Hirudo medicinalis și officinalis). 10 sf Vierme anelid de apă dulce, de culoare neagră, care trăiește în bălți (Aulastamum gula). 11 sf Persoană străină stabilită undeva sau pe lângă cineva. 12 sf (Fig) Persoană care trăiește din munca altora Si: exploatator, parazit. 13 sf (Fig) Persoană care se pretează la abuzuri, înșelătorii. 14 sf (Zlg; reg) Năpârcă. 15 sf (Reg) Chișcar (Lampetra fluviatilis). 16 sf Insectă nedefinită mai îndeaproape. 17 sf (Orn) Păpăludă¹ (Caprimulgus europaeus). 18 sf (Orn) Uliu (Accipiter brevipes). 19 sf Plantă din familia rubiaceelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu frunzele așezate câte patru în verticil și flori albastre dispuse în fascicule terminale (Asperula arvensis). 20 sf (Șîc ~oare-de-vopsit, ~oare-de-colorat) Plantă din familia rubiaceelor, cu tulpina dreaptă în patru muchii, cu frunzele așezate câte patru în verticil și flori albe, utilizată pentru extragerea unui colorant roșu (Asperula tinctoria). 21 sf (Bot; reg) Garofiță (Dianthus carthusianorum). 22 sf (Bot; reg) Ciuma apei (Elodea canadensis). 23 sf (Bot; reg) Turiță (Galium aparine). 24 sf (Bot; reg; îc) ~oare-păsărească Milițea (Silene nutans). 25 sf (Bot; reg; îc) ~oare-albă Buruiană-de-inimă (Asperula humifusa). 26 sf (Bot; reg; îf lichitoare) Dentiță (Bidens tripartitus). 27 sf (Bot; reg) Cârligioare (Bidens cernuus). 28 smf (Fig) Cămătar lacom, care speculează pe datornici.

LIPITOR, -OARE, lipitori, -oare, subst. 1. S. f. Specie de vierme anelid din apele dulci, cu corpul alungit, prevăzut la cele două capete cu câte o ventuză, care se hrănește cu sângele animalelor de al căror corp se lipește (Hirudo medicinalis). ♦ Fig. Exploatator; parazit. 2. S. f. Pasăre călătoare arboricolă, nocturnă, de culoare brună-cenușie, cu pete brune sau roșietice, care se hrănește cu insecte; mulge-capre (Caprimulgus europaeus). 3. S. m. și f. Persoană care are meseria de a lipi. – Lipi + suf. -tor.

lipitoare² (vierme, pasăre) s. f., g.-d. art. lipitorii; pl. lipitori

lipitoare² (vierme, pasăre) s. f., g.-d. art. lipitorii; pl. lipitori

lipitoare (vierme, pasăre) s. f., g.-d. art. lipitorii; pl. lipitori

lipitoare, -tori.

LIPITOARE s. (ORNIT.; Caprimulgus europaeus) păpăludă, (rar) caprimulg, (reg.) ciobănaș, lipici, spaimă, strigă, văcăraș, șișneab, mulgătorul-caprelor, mulge-capre, rândunea-de-noapte.

LIPITOARE s. (ORNIT.; Caprimulgus europaeus) păpăludă, (rar) caprimulg, (reg.) ciobănaș, lipici, spaimă, strigă, văcăraș, șișneab, mulgătorul-caprelor, mulge-capre, rîndunea-de-noapte.

lipitoare, lipitori, s.f. – 1. (zool.) Vierme parazit (Hirudo medicinalis). 2. (bot.) Iarba faptului, iarbă lipitoare, lipici, scai mărunt (Galium aparine). Fetele se încingeau cu această plantă ca să se uite feciorii la ele (Borza, 1968: 74). – Din lipi (< sl. lepiti) (Scriban, DEX, MDA) + suf. -toare.

lipitoare, s.f. – (bot.) Iarba faptului, iarbă lipitoare, lipici, scai mărunt (Galium aparine). Fetele se încingeau cu această plantă ca să se uite feciorii la ele (Borza 1968: 74). – Din lipi (< sl. lepiti).

LIPITOÁRE (< lipi) s. f. 1. Vierme anelid din ape dulci, cu corpul alungit, de 0,5-20 cm, turtit dorso-ventral, brun-verzui și cu câte o ventuză la cele două capete (Hirudo medicinalis); gura se află în mijlocul ventuzei anterioare și are trei maxilare tăioase; glandele lor salivare secretă hirudinină, care împiedică coagularea sângelui. Este un parazit temporar, hrănindu-se cu sângele vertebratelor; este folosită în anumite tratamente (de ex. tromboflebită). Trăiește în bazinele de apă dulce și în cele marine. 2. Pasăre călătoare arboricolă, nocturnă, insectivoră; este mai mică decât o turturică, are penajul brun-cenușiu cu pete brune și roșiatice (Caprimulgus europaeus). Stă ziua imobilă pe pământ sau pe crăcile arborilor, cu a căror culoare se confundă. Este oaspete de vară în România. Sin. mulge-capre.

ASPERULA L., LIPITOARE, fam. Rubiaceae. Gen originar din Europa, regiuni mediteraneene, Asia și Australia, 90 de specii, erbacee, ramificate, uneori semitufe. Lujeri svelți, lungi, tetragonali. Flori (caliciu retezat, rar cu 4 dinți mici, corolă infundibuliformă sau campanulată, cu laciniile întinse, 4 stamine, ovar cu 2 loji, 2 stile sau 1 bifid) mici, albe, roșii sau albastre, în paniculă. Frunze opuse sau cîte 2-9 în verticil, liniare, lanceolate, rar ovate sau invers-ovate.

lipitoare, lipitori s. f. 1. prostituată. 2. (glum.) mustață. 3. parazit social.