14 definiții pentru localitate
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LOCALITATE, localități, s. f. Așezare omenească formând o unitate administrativă. ◊ Loc. adj. și adv. Din localitate = (care este) din satul sau din orașul despre care este vorba. – Din fr. localité.
LOCALITATE, localități, s. f. Așezare omenească formând o unitate administrativă. ◊ Loc. adj. și adv. Din localitate = (care este) din satul sau din orașul despre care este vorba. – Din fr. localité.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
localitate sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~tăți / E: fr localité] 1 Așezare omenească formând o unitate administrativă. 2-3 (Îljv) Din ~ (Care este) din orașul, satul, comuna etc. despre care este vorba Si: local (3), localnic (1). 4-5 (Înv; îla) De ~ Local (1-2). 6 (Înv) Teritoriu cu anumite caracteristici sau în care se dezvoltă un anumit fenomen, o anumită activitate etc. 7 (Îvr) Spațiu. 8 (Înv) Situație locală (1). 9 (Înv) Local (16). 10 (Înv) Construcție amenajată cu un anumit scop.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOCALITATE, localități, s. f. Așezare omenească (oraș, sat, comună etc.). [Roșia-Montana] e o localitate înconjurată de munți. BOGZA, Ț. 55. Din parte-mi voi îndeplini cu cea mai mare plăcere datoria... de a însemna pe harta țării toate localitățile interesante sub raportul istoric. ODOBESCU, S. II 159. Loc. adj. Din localitate = local2. Ziarul din localitate. ▭ La teatrul din localitate asistăm la un festival Pușkin. STANCU, U.R.S.S. 154.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOCALITATE s.f. Așezare omenească (oraș, sat etc.). [Cf. fr. localité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOCALITATE s. f. așezare omenească (oraș, sat etc. (< fr. localité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
LOCALITATE ~ăți f. Loc unde s-a stabilit o comunitate umană; grup de locuințe; așezare. [G.-D. localității] /<fr. localité
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
localitate f. loc anumit, țară specială.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*localitáte f. (d. local; fr. localité [lat. locálitas, -átis, afecțiune locală]). Loc, regiune, ținut: Sinaĭa e o localitate frumoasă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
localitate s. f., g.-d. art. localității; pl. localități
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
localitate s. f., g.-d. art. localității; pl. localități
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
localitate s. f., g.-d. art. localității; pl. localități
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LOCALITATE s. aglomerație, așezare, (înv.) politie. (O ~ urbană.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LOCALITATE s. aglomerație, așezare, (înv.) politie. (O ~ urbană.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
LOCALITATE. Subst. Localitate, așezare; localitate urbană; localitate rurală. Oraș, orășel (dim.), burg, urbe (livr. și fam.); municipiu, municipalitate; centru; centru universitar; centru cultural; centru industrial; capitală, oraș de reședință, reședință, scaun (fig.), cetate de scaun, metropolă; cetate, cetățuie (dim.), citadelă; fort, fortificație; colonie (ant.); tîrg, tîrgușor (dim.), tîrguleț; suburbie. Localitate rurală, comună, sat, sătuleț (dim.), sătucean, sătișor, sătuc, săticel (pop.), cătun. Port; port fluvial; port maritim; porto-franc. Stațiune, stațiune de odihnă, stațiune balneară, băi. Urbanizare. Urbanistică, urbanism; edilitate. Urbanist. Adj. Urban, orășenesc, citadin (livr.); municipal; metropolitan; portuar. Sătesc, rural; suburban. Urbanistic; edilitar. Vb. A se situa, a se găsi, a se afla, a fi așezat, a se amplasa. A întemeia un oraș, a construi un oraș. A (se) urbaniza, a se orășeniza (rar). V. construcție, locuire, locuitor.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
localitate, localitățisubstantiv feminin
- 1. Așezare omenească formând o unitate administrativă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: așezare
- [Roșia-Montană] e o localitate înconjurată de munți. BOGZA, Ț. 55. DLRLC
- Din parte-mi voi îndeplini cu cea mai mare plăcere datoria... de a însemna pe harta țării toate localitățile interesante sub raportul istoric. ODOBESCU, S. II 159. DLRLC
- Din localitate = (care este) din satul sau din orașul despre care este vorba. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: local
- Ziarul din localitate. DLRLC
- La teatrul din localitate asistăm la un festival Pușkin. STANCU, U.R.S.S. 154. DLRLC
-
-
etimologie:
- localité DEX '09 DEX '98 DN