opțiuni
  • info

12 definiții pentru localnic (s.m.)

din care

Explicative DEX

LOCALNIC, -Ă, localnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este din partea locului; care ține de un anumit loc; local (2). 2. S. m. și f. Persoană considerată în raport cu localitatea în care trăiește; om din partea locului. – Din rus. lokal’nâi (după derivatele în -nic).

LOCALNIC, -Ă, localnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este din partea locului; care ține de un anumit loc; local (2). 2. S. m. și f. Persoană considerată în raport cu localitatea în care trăiește; om din partea locului. – Din rus. lokal’nâi (după derivatele în -nic).

localnic, ~ă [At: (a. 1785) URICARIUL, I, 120 / Pl: ~ici, ~ice / E: rs локальный] 1-2 smf, a (Persoană) care locuiește într-o anumită regiune Si: local (3). 3 a Care ține de un anumit loc (79). 4 a Care se referă la un anumit loc (79). 5 a Care este dintr-un anumit loc (79). 6 a (Îe) A fi ~ din... A fi originar din...

LOCALNIC, -Ă, localnici, -e, s. m. și f. Persoană din localitate; băștinaș. Localnicii... au venit înarmați. CAMILAR, N. I 235. El e singurul localnic care n-a căpătat friguri. NEGRUZZI, S. I 318. ◊ (Adjectival) Acel musafir să nu fie localnic din Bagdad. CARAGIALE, O. III 62.

LOCALNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) Care ține de localitatea, de locul despre care se vorbește; propriu localității, locului despre care se vorbește. 2) Care își trage originea din locul dat; din partea locului. /<rus. lokal’nyi

localnic a. local: negustori localnici. ║ m. om din acelaș loc.

*locál, -ă adj. (lat. localis, fr. local). Particular unuĭ loc: Romaniĭ respectaŭ religiunea locală a popoarelor cucerite. Med. Mărginit la un singur organ: boală locală. Coloarea locală, aspectu local, semnele (costumele) particulare loculuĭ (saŭ timpuluĭ) într’o pĭesă teatrală orĭ pictură. S. m. și f. Persoană locală: ĭ-am întrebat pe localĭ. S. n., pl. urĭ saŭ și e. Loc, cameră saŭ edificiŭ destinat unuĭ scop: localu universitățiĭ din Ĭașĭ. Adv. În mod local. – Fals locálnic, adj. și s. (persoană locală).

Ortografice DOOM

localnic adj. m., s. m., pl. localnici; adj. f., s. f. localnică, pl. localnice

localnic adj. m., s. m., pl. localnici; adj. f., s. f. localnică, pl. localnice

localnic adj. m., s. m., pl. localnici; f. sg. localnică, pl. localnice

Sinonime

LOCALNIC s. (înv.) patriot. (Întreabă un ~ de pe stradă.)

localnic, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. <înv.> patriot. Profesorul nou-venit în sat se înțelege bine cu localnicii. 2 adj. (înv.) v. Local.

LOCALNIC s. (înv.) patriot. (Întreabă un ~ de pe stradă.)

Intrare: localnic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • localnic
  • localnicul
  • localnicu‑
plural
  • localnici
  • localnicii
genitiv-dativ singular
  • localnic
  • localnicului
plural
  • localnici
  • localnicilor
vocativ singular
  • localnicule
  • localnice
plural
  • localnicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

localnic, localnicisubstantiv masculin
localnică, localnicesubstantiv feminin

  • 1. Persoană considerată în raport cu localitatea în care trăiește; om din partea locului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: băștinaș patriot
    • format_quote Localnicii... au venit înarmați. CAMILAR, N. I 235. DLRLC
    • format_quote El e singurul localnic care n-a căpătat friguri. NEGRUZZI, S. I 318. DLRLC
etimologie:
  • limba rusă lokal’nâi (după derivatele în -nic). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.