locvacitate sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) ~ație / E: fr loquacité, lat loquacitas, -atis] (Liv) 1-2 (Însușire sau) obișnuință de a vorbi mult Si: (fam) limbuție.

LOCVACITATE s. f. (Latinism rar) Pornirea, obișnuința, însușirea de a vorbi mult; vorbă multă, limbuție. Încheia triumfător într-o cascadă de replici care reduceau la neant locvacitatea prea încîntată de sine a omului. C. PETRESCU, O. P. I 40. Am fost de o locvacitate copioasă și susținută. IBRĂILEANU, A. 79.

LOCVACITATE s.f. (Rar) Limbuție. [Cf. fr. loquacité, lat. loquacitas].

LOCVACITATE s. f. calitatea de a fi locvace; limbuție. (< fr. loquacité, lat. loquacitas)

locvacitație sf vz locvacitate

*locŭacitáte f. (lat. loquácitas, -átis). Calitatea de a vorbi mult, limbuție.

locvacitate (livr.) s. f., g.-d. art. locvacității

locvacitate (livr.) s. f., g.-d. art. locvacității

locvacitate s. f., g.-d. art. locvacitate

LOCVACITATE s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.

locvacitate s.f. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, logoree, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit¹, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală¹, trăncănit¹, vorbărie, <livr.> bavardaj, facondă, logomahie, <rar> trăncănitură, <pop. și fam.> bleotocăreală, dodie, <pop.> tândăleală, vorbăraie, <fam.> gălăgie, papotaj, <reg.> lehăială, leorbăială, leorbăit, pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, procovanță, stroncănire, tălălăială, tălăpăneală, tălăpănit, trancana, treanca-fleanca, troncăneală, troncănitură, turveneală, <înv. > trăncănire, vorbăreție, vorbitorie, vorbitură, <fran.> comeraj, gasconerie, <fig.> clămpăneală, clămpănit, clămpănitură, clănțăneală, frazeologie, incontinență, incontinență verbală, <fig.; pop. și fam.> ciorbă lungă, zeamă chioară, zeamă de vorbe, zeamă lungă, <fig.; pop. și fam.; deprec.> lătrare, <fig.; fam.> dârdâială, dârdâit, diaree verbală, gargară, gargariseală, <arg.> vrajă, vrăjeală. O doare capul de locvacitatea celor din jur.

locvacitate s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.