12 definiții pentru logodi
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LOGODI, logodesc, vb. IV. Refl. recipr. și tranz. A (se) lega prin logodnă; a (se) angaja solemn pentru o căsătorie viitoare; a (se) credinți. – Din sl. lagoditi.
LOGODI, logodesc, vb. IV. Refl. recipr. și tranz. A (se) lega prin logodnă; a (se) angaja solemn pentru o căsătorie viitoare; a (se) credinți. – Din sl. lagoditi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
logodi vtr [At: PRAV. 168 / Pzi: ~desc / E: logodnă] 1-2 A (se) angaja în mod solemn pentru o căsătorie viitoare Si: (înv) a se fidanța, a se jurui, a se obrăci, (reg) a se credinți, a se încredința. 3-4 (Fig) A (se) uni. 5-6 (Îvr) A (se) consacra.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOGODI, logodesc, vb. IV. Refl. A se lega prin logodnă; a se angaja solemn pentru o căsătorie viitoare. Făcură vorba și iute, iute se logodi. ISPIRESCU, L. 33. M-am logodit, m-am logodit! De-acum ziceți să cînte muzica... să-nceapă balul. ALECSANDRI, T. I 225. Să-i spui că m-am logodit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 140. ◊ Tranz. Dacă mi-l dați... logodiți-mă acu îndată cu el. ALECSANDRI, T. 225. [Miron Costin] nu avea dar nimic a bănui din partea cîrmuirii, cu cît mai mult încă că-și logodise pe fiul său Pătrașcu cămărașul cu fiica domnului. BĂLCESCU, O. I 188. ◊ Intranz. (Rar) El zice: nu-mi trebuie staroste. Logodește, îi lasă daruri. Fata se miră. VLAHUȚĂ, O. A. 500.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE LOGODI mă ~esc intranz. A se angaja prin logodnă să se căsătorească. /<sl. lagoditi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
logodì v. a acorda, a promite în căsătorie. [Slav. LAGODITI, a se învoi].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
logodésc v. tr. (din *lăgodesc, d. vsl. logoditi, a conveni, a linguși, sîrb. „a îmblînzi”, d. vsl. lagoda, rus. lágoda, pace, ordine, armonie). Fac o ceremonie pin care promit în căsătorie: părințiĭ l-aŭ logodit cu ĭa. V. refl. Axeastă fată s’a logodit ĭerĭ. – Uniĭ zic și ĭa a logodit (ca v. intr.) ceĭa ce e urît.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
logodi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. logodesc, 3 sg. logodește, imperf. 1 logodeam; conj. prez. 1 sg. să logodesc, 3 să logodească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
logodi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. logodesc, imperf. 3 sg. logodea; conj. prez. 3 să logodească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
logodi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. logodesc, imperf. 3 sg. logodea; conj. prez. 3 sg. și pl. logodească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LOGODI vb. (reg.) a (se) tocmi, (Transilv.) a (se) credinți, a (se) încredința, (înv.) a (se) arăvonisi, a (se) fidanța, a (se) jurui. (Tinerii s-au ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LOGODI vb. (reg.) a (se) tocmi, (Transilv.) a (se) credinți, a (se) încredința, (înv.) a (se) arăvonisi, a (se) fidanța, a (se) jurui. (Tinerii s-au ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
logodi (logodesc, logodit), vb. – 1. (Refl.) A se lega, a contracta o căsătorie. – 2. A lega prin logodnă pe cineva. Sl. lagoditi „a se înțelege, a trata ceva” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 339; Cihac, II, 175), cu asimilarea vocalei atone (*lăgodi), cf. rus. lagoda „învoială”. Roesler 572 deriva în mod echivoc acest cuvînt din gr. δίδωλόγον „a promite”. – Der. logodnă, s. f. (calitate de logodnic, perioada de timp cît doi tineri sînt logodiți), cf. sl. lagodinŭ „potrivit, convenabil”, cuvînt ce se folosește în Munt., Mold. și Trans. de E. (ALR, II, 158); logodnic, s. m. (tînăr logodit); logodnică, s. f. (fată logodită); logodită, s. f. (înv., logodnică); logoditor, s. m. (înv., logodnic); logodință, s. f. (înv., logodnă).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
logodi, logodescverb
- 1. A (se) lega prin logodnă; a (se) angaja solemn pentru o căsătorie viitoare; a (se) credinți. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: credinți
- Făcură vorba și iute, iute se logodi. ISPIRESCU, L. 33. DLRLC
- M-am logodit, m-am logodit! De-acum ziceți să cînte muzica... să-nceapă balul. ALECSANDRI, T. I 225. DLRLC
- Să-i spui că m-am logodit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 140. DLRLC
- Dacă mi-l dați... logodiți-mă acu îndată cu el. ALECSANDRI, T. 225. DLRLC
- [Miron Costin] nu avea dar nimic a bănui din partea cîrmuirii, cu cît mai mult încă că-și logodise pe fiul său Pătrașcu cămărașul cu fiica domnului. BĂLCESCU, O. I 188. DLRLC
- El zice: nu-mi trebuie staroste. Logodește, îi lasă daruri. Fata se miră. VLAHUȚĂ, O. A. 500. DLRLC
-
etimologie:
- lagoditi DEX '98 DEX '09