lopățică sf [At: ANON. CAR. / V: ~țea, ~țeauă, ~pețea, ~pețeauă, ~peț~, ~pițea, ~poțea, ~poț~, lupățea, lupețică / Pl: -țele / E: lopată + -ică] 1-2 (Șhp) Lopată (1) (mică) Si: lopecioară (1-2). 3-22 (Reg) Lopată (6,8,10,14-17,20,22-24,29,31-37). 23 (Reg; pan) Unealtă de fag cu care se bat rufele și torturile, când se înălbesc Si: (reg) mai². 24 (Mol) Unealtă de țesut sau de tors nedefinită mai îndeaproape. 25 (Pan) Unealtă în formă de scândurică netedă și subțire, folosită la împletitul plaselor pescărești Si: caloneț, (reg) spată, spetează. 26 (Pan) Mică unealtă care se folosește la moară pentru a ajuta curgerea făinii în lada de lemn. 27 (Reg; pan) Botniță pusă vițeilor după înțărcare, ca să nu mai sugă Si: (reg) scândură. 28 (Reg) Căuș de lemn sau de tablă folosit pentru scoaterea apei din luntre Si: (reg) ispol. 29 (Mol) Scândurică îngustă cu care se netezește mămăliga după ce a fost amestecată. 30 Un fel de lingură mai mare pentru servit friptura. 31 (Reg) Un fel de linguriță cu care se mănâncă oul fiert moale. 32 (Pan) Linguriță pentru substanțe chimice. 33 (Med; înv) Instrument folosit în chirurgie. 34 (Med; pan) Scândurică folosită la imobilizarea unui membru fracturat sau luxat Si: atelă. 35 (Rar; pan) Scândurică crestată folosită la scărpinat. 36 (Îvp) Băț cu care se aplicau lovituri la tălpi sau în palme. 37 (Reg; la jocuri; îf lopățea) Scândurică folosită ca o pârghie la jocul „de-a puricele”. 38 (Reg; la jocuri) Leaț cu care se lovesc pietrele în cădere. 39 Linguriță plată din lemn, de plastic etc. cu care se mănâncă înghețata la pahar. 40 (Reg; pan; la moară) Titirez. 41 (Reg; pan; la moară) Bucată de lemn care ține teica. 42 (Reg; lpl; șîs) Lopețile vântului Aripi la vânturătoarea agricolă. 43 (Reg; la plug) Bucată de fier care unește coarnele Si: punte. 44 (Reg) Cormană la plug. 45 (Reg) Piesă la plug fixată în cele două dăltuituri din podul osiei Si: schimbătoare, (reg) mână¹. 46 (Reg) Fiecare dintre stinghiile care leagă carâmbii loitrelor la car Si: spetează. 47 (Reg; lpl) Bucățele de lemn care fixează oiștea în crucea carului. 48 (Reg) Fiecare dintre cele două bucăți de scândură care leagă partea de sus a jugului de policioară Si: (pop) spetează. 49 (Reg; șîs) ~ cu borte Scândurică cu mai multe găuri cu ajutorul căreia se fixează pânza la războiul de țesut Si: (pop) lopiscă (7), muierușcă. 50 (Reg) Fiecare dintre pedalele cu ajutorul cărora se schimbă ițele la războiul de țesut Si: tălpig. 51 (Reg) Fiecare dintre cele două brațe ale vatalelor la războiul de țesut Si: (pop) spetează. 52 (Reg) Piesă mobilă la războiul de țesut mecanic, acționată de axul acestuia. 53 (Reg; lpl) Aripi pe grindeiul de la piuă. 54 (Reg; lpl) Fofează (6). 55 (Reg; lpl) Cele două scânduri paralele care constituie corpul meliței. 56 (Reg) Bețișor cu care se răsucește frânghia ferăstrăului pentru a întinde pânza de tăiat Si: coardă (3), pană¹. 57 (Reg; lpl) Fiecare dintre piesele care țin jugul joagărului între corfe Si: (reg) cioacă. 58 (Reg) Pedală de la scăunoaie, pe care dulgherul apasă cu piciorul pentru a fixa lemnul de cioplit Si: (reg) lopiscă (8), tălpig. 59 (Reg; îf lopățeauă) Fiecare dintre cele două laturi, fixate în unghi drept, la colțarul de dulgherie sau de tâmplărie. 60 (Reg; lpl) Fiecare dintre carâmbii scării. 61 (Reg) Fiecare dintre bucățile (mici) de leaț fixate orizontal în perete pentru a servi drept suport. 62 (Reg) Spată¹ cu partea musculară a piciorului din față al mielului, folosită în alimentație. 63 (Reg; îf lopoțea) Greabăn la cal sau la bou. 64 (Mol) Lăbuță a cârtiței. 65 (Reg) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze pețiolate și dințate, cu flori mari, liliachii, care crește prin pădurile umbroase și umede din regiunea montană (Lunaria rediviva). 66 (Reg) Plantă din familia umbeliferelor nedefinită mai îndeaproape (Ferulago galbenifera). 67 (Orn; reg) Lopătar (8) (Platalea leucorhodia).

LOPĂȚICĂ, lopățele, s. f. Diminutiv al lui lopată. ♦ Unealtă, piesă sau obiect care amintește forma unei lopeți mici sau care are o funcție asemănătoare cu a acesteia. Coliviile... se arătau prin învălmășagul unor plante pletoase, puse sus, pe niște lopățele bătute în perete. GALACTION, O. I 328. ♦ Scîndurică servind la imobilizarea unui membru fracturat sau luxat; atelă. Dacă ai pe cineva să-ți tragă osul la loc și să-l potrivească între două lopățele, într-o săptămînă, două îmbli iar la horă. GALAN, Z. R. 260.

LOPĂȚICĂ ~ele f. (diminutiv de la lopată) 1) Obiect mic de uz casnic asemănător cu lopata. ~ de mestecat hrana pentru porci. ◊ ~ de mămăligă unealtă cu care se tipărește mămăliga după mestecare și a cărei coadă poate servi ca făcăleț. 2) Bucată mică de scândură, cu mâner, folosită la netezirea pereților unși cu lut. 3) Piesă din lemn, din metal sau din material plastic folosită pentru a imobiliza un membru fracturat; atelă. 4) Fiecare dintre cele două oase plate de formă triunghiulară, care constituie partea posterioară a articulației umărului; omoplat. /lopată + suf. ~ar

lopățică f. 1. lopată mică de fier pentru sobe; 2. lopățica umărului, numele vulgar al omoplatului; 3. Mold. bulfeiul jugului; 4. scândurică cu mai multe găuri la răsboiul de țesut.

lopățea sf vz lopățică

lopățeauă sf vz lopățică

lopețea sn vz lopățică

lopețeauă sf vz lopățică

lopețică sf vz lopățică

lopițea sf vz lopățică

lopoțea sf vz lopățică

lopoțică sf vz lopățică

lupățea sf vz lopățea

lupățică sf vz lopățică

BĂRBĂTUȘ sm. 1 dim. BĂRBAT ¶ 2 🐒 Partea bărbătească a unui animal ¶ 3 LOPĂȚICĂ.

LEMNUȘ (pl. -șe) sn. dim. LEMN. 1 Bucată mică de lemn ¶ 2 Trans. Chibrit: își aprinse țigara și puse ~ul de chibrit în cenușernița ce sta pe pat (SLV.) ¶ 3 👉 LOPĂȚICĂ 4 ¶ 4 🌿 = LEMNUL-DOMNULUI: De la noi pînă la Cluș, Viorele și ~ (IK.-BRS.) ¶ 5 = BĂCAN²: cumpără ~ și-l fierb la un loc cu ouăle (LUNG.).

LIMBĂ (pl. -bi) sf. 1 🫀 Partea musculară mobilă din gura omului și a multor animale, organul principal al gustului, care contribue încă la producerea graiului, la mestecarea și înghițirea alimentelor (🖼 2886): a i se usca limba de sete; a scoate limba; a aștepta, a alerga, a umbla după ceva cu limba scoasă, cu limba de un cot, a aștepta, a căuta să capete un lucru de care cineva are mare nevoie: cîți sînt cu averi mari cari aleargă după pensie cu limba scoasă (ALECS.) ¶ 2 🍽 Limba animalelor considerată ca aliment: ~ de vițel, de bou, de porc; ~ fiartă, afumată ¶ 3 Limba considerată numai ca organ al vorbirii: a prinde (la) limbă, a deveni vorbăreț; Ⓕ; a-și ținea limba în gură; a-și pune frîu limbii, a se feri de a vorbi (ceea ce nu trebue, mai mult decît trebue); a fi slobod la ~, a avea ~ lungă, a vorbi prea mult, a spune ceea ce nu trebue; de aci, LIMBĂ-LUNGĂ, om prea vorbăreț (PAMF.); a avea mîncărime de ~, a nu putea tăcea din gură, a avea chef să tot vorbească: avea, biet, mîncărime de ~, dară îi era frică ... să dea pe față taina (ISP.); parcă-l trage cineva de ~, parcă-l silește cineva să vorbească; a-și mușca limba, a se căi de a fi vorbit. de a fi spus ceea ce nu trebuia; a i se deslega limba, a începe să vorbească după multă tăcere; îmi vine, îmi umblă, îmi stă pe ~, nu-mi pot aduce aminteimediat de acest lucru, de acest cuvînt, de acest nume, cu toate că-l știu bine: ajutați-mi a spune, că nu-mi aduc aminte, dar îmi umblă prin ~ (ȚICH.); (P): limba taie mai mult decît sabia; – limba oase n’are și oase sfarmă; – limba îndulcește, limba amărăște, o vorbă poate face și bine și rău; – toată pasărea pe limba ei piere, de multe ori omul dă de necazuri pentru că nu știe să tacă cînd trebue; 👉 BOU 12 ¶ 4 Cu ~ de moarte, cu ultima voință exprimată, pe patul morții: un om, la moartea lui, de-și va lăsa, cu ~ de moarte, mult puțin ce va avea (PRV.-MB.); ea lăsase cu ~ de moarte să-i facă coșciugul din scîndurile clavirului (I.-GH.) ¶ 5 📖 Totalitatea cuvintelor, formelor și construcțiunilor întrebuințate de o colectivitate de oameni pentru a-și exprima gîndirea prin graiu sau prin scris: limba latină, română, franceză; ~ străină, literară, populară; ~ maternă, învățată în copilărie, vorbită acasă cu părinții; ~ moartă, care nu se mai vorbește (greaca, latina, ebraica, sanscrita, etc.); ~ vie, care se vorbește încă ¶ 6 ⊕ Graiu convențional: limba muților, hoților ¶ 7 🎖️ ‡ Informațiune cu privire la mișcările, la starea, la poziția dușmanilor; a prinde ~, a afla prin spioni: m’apropiu de lagărul leșesc, ca să prind ~ și să aflu ceva (ALECS); prinzînd ~ despre starea lagărului lui Mateiaș (ISP.) ¶ 8 ‡ Popor (în spec. păgîn, sau considerat ca atare): oștile protivnicilor se alcătuiau din toate limbile păgîne din răsărit (ISP.); ~ rea (BRL.), neam rău ¶ 9 Ori-ce are o analogie sau o asemănare cu o limbă: limbi de foc; limba clopotului: ușile se izbeau, clămpînd ca o ~ de clopot ce nu atinge arama (D.-ZAMF.); limba meliței, cumpenei, briceagului, etc.; 👉 LOPĂȚICĂ 4; pe creasta casei... scîrție, la fite-ce bătaie de vînt, două limbi de tinichea (DLVR.) ¶ 10 Fășie lungă și îngustă: ~ de pămînt; ~ de mal; ~ de pădure: portul cel vechiu se află la marginea limbii de pămînt ce înaintează în mare (BOL.); oraș însemnat al Bulgariei, împins în Dunăre pe o ~ de mal (VLAH.); flămînd și trudit străbătea o ~ de pădure (VLAH.); ia, cît cole... un deal și-o vale și-o ~ de pădure (GN.); dincoace despre noi se include cu o ~ de mare, care iese din marea Albă (M.-COST.) ¶ 11 🌿 LIMBA-APEI = BROSCARIȚĂ; LIMBA-BĂLȚILOR = LIMBARIȚĂ; LIMBA-BOULUI¹, plantă acoperită cu peri aspri și țeposi, cu frumoase flori mari, albastre (Anchusa italica); LIMBA-BOULUI² – MIRUȚĂ; LIMBA-BOULUI³ = SICĂ; LIMBA-BROAȘTEI¹ = LIMBARIȚĂ; LIMBA-BROASTEI² = IARBA-BROAȘTELOR; LIMBA-CÎNELUI = ARĂRIEL; LIMBA-CERBULUI = NĂVALNIC¹; LIMBA-CUCULUI 👉 CUC 6; LIMBA-MĂRII, mică plantă cu flori albe, trandafirii, purpurii sau violete, originară din Europa meridională, cultivată adesea ca plantă decorativă; numită și „limbușoară” (Iberis umbellata) (🖼 2887); LIMBA-MIELULUI, plantă acoperită cu peri aspri, cu flori frumoase albastre, rar albe, întrebuințate în medicină pentru proprietățile lor sudorifice și pectorale; numită și „atrățel”, „otrățel” sau „boranță” (Borrago officinalis) (🖼 2888); LIMBA-OII¹, plantă cu flori purpurii dispuse în capitol; numită și „pălămidă” (Cirsium canum); LIMBA-OII² = PĂTLAGINĂ; LIMBA-PEȘTELUI¹, plantă cu frunzele de un verde-albăstruiu; face flori violete cu un caliciu alb-albăstruiu (Statica limonium) (🖼 2889); LIMBA-PEȘTELUI² = SICĂ; LIMBA-ȘARPELUI, plantă cu o frunză mică ovală, care îmbrățișază tulipina (Ophioglossum vulgatum) (🖼 2890); LIMBA-VACII, LIMBA-VECINEI (BD.-DEL.) = NĂVALNIC¹; LIMBA-VRĂBIEI, mică plantă, cu flori verzui mititele, al cărei fruct e cu o nuculă cu o singură sămînță (Thymelaea passerina) (🖼 2891) ¶ 12 🐟 = CAMBULĂ; – LIMBĂ-DE-MARE, pește de mare, foarte turtit, de felul cambulei; numit și „glosă” sau „șoarece-de-mare” (Solea impar) (🖼 2892)[lat. lĭngua].

cosár m. Un fel de bîtlan alb cu cĭocu ca lopata, numit și lopățică.

lopățeá și (maĭ des) lopățícă f., pl. ele (dim. d. lopată). Lopată mică de metal de luat jaratic din sobă. Un fel de pedică saŭ opritoare la războĭu de țesut (Suc.). Acea pĭesă a juguluĭ care e supt gîtu bouluĭ (în nord podhorniță). Omoplat, spătă (numită și lopățica umăruluĭ). Lopătar, cosar (o pasăre). O plantă cruciferă (lunaria rediviva).

lopățică s. f., g.-d. art. lopățelei; pl. lopățele

lopățică s. f., g.-d. art. lopățelei; pl. lopățele, art. lopățelele

lopățică s. f., g.-d. art. lopățelei; pl. lopățele

lopățică, -țele.

LOPĂȚICĂ s. v. bulfeu, cocârlă, cordar, cruce, întinzător, schimbătoare, spetează, stinghie, strună.

LOPĂȚICĂ s. 1. (TEHN.) (pop.) scânduriță, (Transilv.) scândurea, scândurice. (~ la războiul de țesut.) 2. v. spetează. 3. v. atelă.

lopățică s.f. I 1 lopățea, <înv. și reg.> lopăcioară, <reg.> lopăție, lopățuie. Băiețelul se joacă în nisip cu o lopățică. 2 (mar.; înv. și reg.) v. Lopată. Ramă². Vâslă. II 1 (med., med. vet.) atelă. I-a imobilizat mâna fracturată cu lopățele. 2 (pesc.) <reg.> caloneț, spată, spetează. Lopățică este folosită la împletitul plaselor pescărești. 3 (gosp.; înv. și pop.; și lopățică de foc) v. Vătrai. 4 (agric.; reg.) v. Lopată. 5 (gosp.; reg.) v. Lopată. 6 (gosp.; reg.) v. Mai³. 7 (constr.; în zidărie; reg.; și lopățică de văcăluit) v. Mistrie. 8 (la stână; reg.) <reg.> lopată. 9 (la moară; reg.) <reg.> lopată. 10 (la jug; reg.) v. Policioară. Poliță¹. 11 (j. de copii, sport; reg.) <reg.> lopată. III (tehn.) 1 (la războiul de țesut) <pop.> scânduriță, <reg.> scândurea, scândurice. Lopățica este o piesă mobilă. 2 (la războiul de țesut; reg.; și lopățică cu borte) v. Femeiușcă. Muierușcă. 3 (la războiul de țesut; reg.; în forma lopițea) v. Iapă. Schimbător. Tălpig. 4 (la car sau la căruță; reg.) v. Bulfeu. Cruce. Spetează. Stinghie. 5 (la cârceiele carului; reg.) v. Pop. Spetează. Stinghie. 6 (la loitrele căruței sau ale carului; reg.) v. Spetează.7 (la plug; reg.) v. Cocârlă. Schimbătoare (v. schimbător). 8 (reg.) v. Otic. 9 (la vârtelniță; reg.) v. Aripă. Cruce. Spetează. 10 (la rășchitor; reg.) v. Cruce. 11 (la ragila de pieptănat fuioarele; reg.) v. Scândură. 12 (la meliță; reg.) v. Cuțit. Limbă. 13 (la fierăstrău; reg.) v. Cheie. Cordar. Întinzător. Strună¹. 14 (la scaunul dulgherului; reg.) v. Pedală. IV (anat.) 1 (art.; la oameni; pop.) lopățică umărului v. Omoplat. Scapulă. Spată. 2 (reg.; la animalele patrupede) v. Spată. V 1 (bot.) Lunaria rediviva; <reg.> păstăiastă. 2 (ornit.; reg.) v. Lopătar (Platalea leucorodia).

lopățică s. v. BULFEU. COCÎRLĂ. CORDAR. CRUCE. ÎNTINZĂTOR. SCHIMBĂTOARE. SPETEAZĂ. STINGHIE. STRUNĂ.

LOPĂȚICĂ s. 1. (TEHN.) (pop.) scînduriță, (Transilv.) scîndurea, scîndurice. (~ la războiul de țesut.) 2. (TEHN.) pop, spetează, stinghie. (La cîrceie se află o ~.) 3. (MED.) atelă. (~ pusă la o mînă fracturată.)

LOPĂȚICA UMĂRULUI s. v. omoplat, scapulă, spată.

lopățea s.f. I 1 lopățică, <înv. și reg.> lopăcioară, <reg.> lopăție, lopățuie. 2 (tehn.; la războiul de țesut) bată, băteală, braț, brățară, fălcea, fofează, mănușă, mână, spetează. Lopățelele sunt unite în partea de sus cu arțarul, iar în partea de jos cu vatalele. 3 (tehn.; la războiul de țesut; reg.; în forma lopițea) v. Iapă. Pedală. Schimbător. Tălpig. II (bot.) Lunaria rediviva; <reg.> păstăiastă.

lopățica umărului s. v. OMOPLAT. SCAPULĂ. SPATĂ.