LUCIDITATE s. f. Însușire a unei persoane sau a unei minți lucide; claritate în gândire. ♦ Deplinătate a funcțiunilor intelectuale; stare de conștiență. – Din fr. lucidité.

luciditate sf [At: COSTINESCU / Pl: (rar) ~tăți / E: fr lucidité] 1 (Înv; asr) Claritate. 2 (Înv; asr) Strălucire. 3 Deplinătate a facultăților intelectuale. 4 Stare de conștiență. 5 Evaluare realistă a unei situații, a lumii înconjurătoare etc. 6 Înțelegere profundă.

LUCIDITATE s. f. Însușire a unei persoane sau a unei minți lucide; claritate în gândire. ♦ Deplinătate a funcțiilor intelectuale; stare de conștiență. – Din fr. lucidité.

LUCIDITATE s. f. Limpezime, claritate în gîndire. De atunci-senzația de funebru pe care mi-o dă, în momente de stranie luciditate, pămîntul, lutul, piatra. IBRĂILEANU, A. 52. Scria înflăcărat băiatul și cu-o luciditate rară. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 9. Niciodată nu simțise el ce simțea în clipa aceea cu atîta luciditate. D. ZAMFIRESCU, R. 159.

LUCIDITATE s.f. Calitate a unei persoane sau a unei minți lucide; deplinătate a facultăților intelectuale, stare de conștiență; trezie, limpezime, claritate în gîndire. [Cf. fr. lucidité].

LUCIDITATE s. f. claritate în gândire. ◊ deplinătate a facultăților intelectuale; stare de conștiență. (< fr. lucidité)

LUCIDITATE f. Caracter lucid; claritate în gândire. * Momente de ~ momente de limpezime în gândire. [G.-D. licidității] /<fr. lucidité

luciditate f. claritatea spiritului.

*luciditáte f. (lat. lucíditas, -átis, strălucire). Calitatea de a fi lucid. Timpu cînd un bolnav e lucid.

luciditate s. f., g.-d. art. lucidității

luciditate s. f., g.-d. art. lucidității

luciditate s. f., g.-d. art. lucidității

LUCIDITATE s. 1. v. conștiență. 2. (fig.) limpezime. (~ minții cuiva.)