7 definiții pentru lucrușor
Explicative DEX
LUCRUȘOR, lucrușoare, s. n. Diminutiv al lui lucru. – Lucru + suf. -ușor.
LUCRUȘOR, lucrușoare, s. n. Diminutiv al lui lucru. – Lucru + suf. -ușor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
lucrușor sn [At: CHIRIAC, SECUL 17 / Pl: ~oare / E: lucru + -ușor] 1-8 (Șhp) Lucru (7, 14, 16-17) (mărunt) Si: (rar) lucrișor (1-8), (înv) lucruleț (1-8), (reg) lucruț (1-8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LUCRUȘOR, lucrușoare, s. n. Diminutiv al lui lucru (I). Așeză toate lucrușoarele pe la locurile lor. ISPIRESCU, L. 337. Or să facă sprafca din lucrușoarele strînse cu atîta strădanie. CONTEMPORANUL, VI 107.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
lucrușor (desp. lu-cru-) s. n., pl. lucrușoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lucrușor (lu-cru-) s. n., pl. lucrușoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lucrușor s. n. (sil. -cru-), pl. lucrușoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
lucrușor s.n. <rar> lucruleț, <reg.> lucruț, <înv.> lucrișor.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
- silabație: lu-cru-șor
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
lucrușor, lucrușoaresubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Așeză toate lucrușoarele pe la locurile lor. ISPIRESCU, L. 337. DLRLC
- Or să facă sprafca din lucrușoarele strînse cu atîta strădanie. CONTEMPORANUL, VI 107. DLRLC
-
etimologie:
- Lucru + -ușor. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.