19 definiții pentru luneca
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LUNECA, lunec, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde echilibrul călcând pe o suprafață lucioasă; a aluneca; p. ext. a cădea. 2. Intranz. A se mișca, a se deplasa cu ușurință, lin, fără zgomot; a se strecura ușor. ♦ (Despre păsări) A zbura lin, cu ușurință. ♦ (Despre mâncăruri sau băuturi) A se deplasa ușor pe gât; a se înghiți ușor, a aluneca. 3. Refl. Fig. (Înv.) A se lăsa ispitit, a se amăgi, a se înșela; a greși. – Lat. lubricare.
luneca [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~nica, (înv) lure~ / Pzi: lunec / E: ml lubrico, -are] 1 vi (D. ființe) A-și pierde echilibrul călcând pe o suprafață lucioasă Si: a aluneca. 2 vi (Pex) A cădea. 3 vt (Pop; îe) A-i ~ cuiva ochii după ceva (sau după cineva) A-i plăcea cuiva ceva sau de cineva. 4-5 vir A scăpa ceva din mână. 6 vi (Udp „pe”, „în”) A se mișca cu ușurință, lin, fără zgomot și fără să întâmpine vreo rezistență sau vreun obstacol. 7 vi (D. păsări) A zbura lin. 8 vi A intra cu ușurință undeva Si: a pătrunde. 9 vi (D. mâncăruri, băuturi) A fi înghițite cu ușurință. 10 vr (Înv; fig; d. ființe; udp „către”, „în”, „întru”, „la”) A se lăsa sedus, ispitit de ceva sau de cineva. 11 vr (Fig; pex) A se lua, în mod greșit, după părerea cuiva. 12-13 vir (Înv; udp „cu”) A păcătui. 14 vr (Pop; îe) A se ~ cu vorba A spune mai mult decât vrea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LUNECA, lunec, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde echilibrul, călcând pe o suprafață lucioasă; p. ext. a cădea. 2. Intranz. A se mișca, a se deplasa cu ușurință, lin, fără zgomot; a se strecura ușor. ♦ (Despre păsări) A zbura lin, cu ușurință. ♦ (Despre mâncăruri sau băuturi) A se deplasa ușor pe gât; a se înghiți ușor, a aluneca. 3. Refl. Fig. (Înv.) A se lăsa ispitit, a se amăgi, a se înșela; a greși. – Lat. lubricare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
LUNECA, lunec, vb. I. (În concurență cu aluneca) 1. Intranz. (Despre ființe) A-și pierde echilibrul, călcînd pe o suprafață lucioasă; (prin exagerare) a cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. Își puse gluga peste căciulă și porni, lunecînd la fiecare pas. SADOVEANU, O. A. III 80. Cîteodată trebuie să se întoarcă amîndoi cu spatele, cînd se năpustește un vîrtej. Lunecă. Se agață unul de altul. C. PETRESCU, Î. I 180. Luneca pe sîngele ce se închegase pe lespezi. NEGRUZZI, S. I 156. ◊ (Despre obiecte) Mi-au lunecat ciubotele și am căzut în Ozana. CREANGĂ, A. 23. ♦ Fig. A se abate din drum. Vremea era-ntunecoasă Și cărarea lunecoasă, Lunecai la altă casă Unde-i nevasta frumoasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 236. 2. Intranz. A se mișca cu ușurință, lin, fără zgomot și fără a întîmpina vreo rezistență sau vreun obstacol; a se strecura ușor. Prin văzduh, pe deasupra, trecu o rîndunică, ca o săgeată; pe urmă se bătu un fluture; apoi lunecă un cîrd de rațe. SADOVEANU, O. V 72. Dealurile aspre, se deșiră către zare, cu coamele înălbite. Aproape de tot apa tulbure a rîului lunecă repede. SAHIA, N. 119. Gondole... se depărtau de maluri Și lunecau în taină pe negrele-ți canaluri. ALECSANDRI, P. I 165. ◊ (Poetic) Steaua ciobanului lunecase în văzduhul albastru, ca o lacrimă. CAMILAR, TEM. 43. Lună tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci. EMINESCU, O. I 130. ◊ Fig. Ana deveni serioasă, ca o umbră îi lunecă pe față. VLAHUȚĂ, O. A. III 48. ♦ (Despre mîncări sau băuturi) A merge ușor și repede pe gît (fiind înghițit cu poftă); a aluneca. Erau bune mîncările și vinul luneca de minune. SLAVICI, N. II 308. Și așa luneca hrinca aceea de ușor pe gît, parcă era unsă cu unt. CREANGĂ, A. 31. 3. Tranz. A trece (ușor). Ea-i șterse lacrimile, apoi își lunecă puțin palma pe fruntea lui înfierbîntată. VLAHUȚĂ, O. A. III 53. ♦ Fig. (Complementul indică privirea) A arunca ușor, a îndrepta. Leușcan a lunecat spre mine o privire. SADOVEANU, O. L. 24. Și peste lumea ta-n ruină Îți luneci, fără să te miști, Privirea-ți rece și senină. VLAHUȚĂ. N. 60. 4. Refl. Fig. (Învechit, despre oameni) A se lăsa înclinat, ispitit, a se amăgi, a se înșela. Dar iacă te apropii de Tîrgu-Frumos! Să nu te luneci a judeca după nume și lucrul. NEGRUZZI, S. I 191.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A LUNECA lunec intranz. 1) (despre corpuri) A se deplasa printr-o mișcare continuă (pe o suprafață netedă sau de-a lungul unui alt corp). 2) A se mișca lin și fără zgomot. 3) (despre persoane) A-și pierde echilibrul, călcând pe o suprafață lucioasă. 4) (despre mâncăruri sau băuturi) A trece ușor pe gât; a se înghiți ușor. /<lat. lubricare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lunecà v. 1. a fi luciu: gheața lunecă foarte; 2. a merge fără piedică: bucatele luneca pe gât; 3. a-și pierde echilibrul, mergând pe ceva luciu: a lunecat pe gheață; fig. a luneca în păcat; 4. a se strecura: mi-a lunecat printre degete. [Cf. lat. LUBRICARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lunica v vz luneca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lureca v vz luneca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALUNECA, LUNECA (-ec) l. vb.intr. 1 A scăpa piciorul călcînd din nebăgare de seamă pe ceva lucios (ghiață, loc umed, corp gras, etc.): a alunecat pe ghiață și și-a scrîntit piciorul ¶ 2 A face o mișcare, mai repede ori mai înceată, pe o suprafață lucioasă: Gondole negre multe se depărtau de maluri Și lunecau în taină pe negrele-ți canaluri (ALECS.) ¶ 3 A umbla lin, fără sgomot: cînd umbla, aluneca ușor ca umbra ce însoțește pașii omului (DLVR.) ¶ 4 A se mișca cu ușurință, liber: zăvorul trebue uns, că n’alunecă ¶ 5 A cădea cu o mișcare ușoară de pe locul unde era așezat: testemelul... i-a alunecat pe spate și coadele lungi i s’au desfăcut (VLAH.) ¶ 6 A ~ din mînă (sau din mîini), a lăsa din greșală să cadă jos, a scăpa din mînă: sticla mi-a alunecat din mînă și s’a spart ¶ 7 fig. A sbura lin: plutea cîte un vultur alunecînd în largi rotocoale pe aripile întinse (DLVR.) ¶ 8 fig. A face un pas greșit, a greși: o fată mare de împărat care alunecase și ea în valurile lumii (ISP.) ¶ 9 fig. ~ rău (ZNN.), a ajunge sărac; a se prosti, a-și pierde mintea; ~ într’o parte (ZNN.), a se sminti ¶ 10 fig. A-i ~ ochii, a se uita cu drag la cineva sau ceva, a dori mult. II. vb. refl. 1 fig. A se lua greșit după părerea cuiva: basne a unui Simion despre cari s’au fost alunecat și răposatul Gregorie Urechie (N.-COST.) ¶ 2 fig. A se ~ cu mintea, a-și ieși din minți: îi spune cîte și mai multe și o face pe femeie să se alunece cu mintea (CRG.) [lat. lubrĭcare].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
lúnec, -ătúră, -ós, -úș, V. alunec, -ătură, -os, -uș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
luneca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. lunec, 2 sg. luneci, 3 lunecă; conj. prez. 1 sg. să lunec, 3 să lunece
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
luneca (a ~) vb., ind. prez. 3 lunecă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
luneca vb., ind. prez. 1 sg. lunec, 3 sg. și pl. lunecă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
luneca
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LUNECA vb. v. ademeni, amăgi, greși, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, păcătui, prosti, purta, trișa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LUNECA vb. v. aluneca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LUNECA vb. a aluneca, a se da. (~ pe gheață.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
luneca vb. v. ADEMENI. AMĂGI. GREȘI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PĂCĂTUI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
luneca (lunec, lunecat), vb. – 1. A curge, a glisa. – 2. A se scurge, a scăpa. – 3. A greși. – Var. aluneca (cu der.). Mr. alunic, arunic, megl. lurec, luricari. Lat. lūbrĭcāre (Philippide, Principii, 98; Pușcariu 997; Candrea-Dens., 1021; Pascu, I, 38; REW 5132); dar această ipoteză nu este sigură, deoarece nu s-a dat o explicație suficientă prezenței lui n. Ipoteza lui Meyer, Alb. St., IV, 36 (lat. *lūnĭcāre, de la lūna) nu apare mai convingătoare. – Der. lunecătură, s. f. (alunecare, derapare); alunecătoare, s. f. (piesă culisantă la tun); lunecos, adj. (care alunecă); lunecuș, s. n. (ghețuș).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V14) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
luneca, lunecverb
- 1. A-și pierde echilibrul călcând pe o suprafață lucioasă. DEX '09 DLRLCsinonime: aluneca
- Își puse gluga peste căciulă și porni, lunecînd la fiecare pas. SADOVEANU, O. A. III 80. DLRLC
- Cîteodată trebuie să se întoarcă amîndoi cu spatele, cînd se năpustește un vîrtej. Lunecă. Se agață unul de altul. C. PETRESCU, Î. I 180. DLRLC
- Luneca pe sîngele ce se închegase pe lespezi. NEGRUZZI, S. I 156. DLRLC
- Mi-au lunecat ciubotele și am căzut în Ozana. CREANGĂ, A. 23. DLRLC
- 1.2. A se abate din drum. DLRLC
- Vremea era-ntunecoasă Și cărarea lunecoasă, Lunecai la altă casă Unde-i nevasta frumoasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 236. DLRLC
-
-
- 2. A se mișca, a se deplasa cu ușurință, lin, fără zgomot; a se strecura ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Dealurile aspre, se deșiră către zare, cu coamele înălbite. Aproape de tot apa tulbure a rîului lunecă repede. SAHIA, N. 119. DLRLC
- Gondole... se depărtau de maluri Și lunecau în taină pe negrele-ți canaluri. ALECSANDRI, P. I 165. DLRLC
- Steaua ciobanului lunecase în văzduhul albastru, ca o lacrimă. CAMILAR, TEM. 43. DLRLC
- Lună tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci. EMINESCU, O. I 130. DLRLC
- Ana deveni serioasă, ca o umbră îi lunecă pe față. VLAHUȚĂ, O. A. III 48. DLRLC
- 2.1. (Despre păsări) A zbura lin, cu ușurință. DEX '09 DEX '98
- Prin văzduh, pe deasupra, trecu o rîndunică, ca o săgeată; pe urmă se bătu un fluture; apoi lunecă un cîrd de rațe. SADOVEANU, O. V 72. DLRLC
-
- 2.2. (Despre mâncăruri sau băuturi) A se deplasa ușor pe gât; a se înghiți ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: aluneca
- Erau bune mîncările și vinul luneca de minune. SLAVICI, N. II 308. DLRLC
- Și așa luneca hrinca aceea de ușor pe gît, parcă era unsă cu unt. CREANGĂ, A. 31. DLRLC
-
-
- 3. A trece (ușor). DLRLCsinonime: trece
- Ea-i șterse lacrimile, apoi își lunecă puțin palma pe fruntea lui înfierbîntată. VLAHUȚĂ, O. A. III 53. DLRLC
- 3.1. (Complementul indică privirea) A arunca ușor. DLRLCsinonime: îndrepta
- Leușcan a lunecat spre mine o privire. SADOVEANU, O. L. 24. DLRLC
- Și peste lumea ta-n ruină Îți luneci, fără să te miști, Privirea-ți rece și senină. VLAHUȚĂ. N. 60. DLRLC
-
-
-
- Dar iacă te apropii de Tîrgu-Frumos! Să nu te luneci a judeca după nume și lucrul. NEGRUZZI, S. I 191. DLRLC
-
etimologie:
- lubricare DEX '09 DEX '98