lungit¹ sn [At: (a. 1852) URICARIUL, ap. DLR ms / Pl: ~uri / E: lungi] (Rar) 1 Întindere. 2-3 Lungire (2-3).

lungit², ~ă a [At: CONACHI, P. 87 / Pl: ~giți, ~e / E: lungi] 1 (D. noțiuni concrete) Care a devenit lung (1). 2 (D. ființe) Culcat. 3 (D. lichide) Diluat. 4 Prelungit.

LUNGIT, -Ă, lungiți, -te, adj. (Despre ființe) Culcat, întins. Stătea lungit pe-o canapea cu mîinile sub cap, cu ochii în tavan, cucerit de amintiri. SADOVEANU, E. 174. Nu s-auzea decît suflarea trudită a bolnavului, care sta... lungit pe spate. VLAHUȚĂ, O. A. 345. ♦ (Neobișnuit) Alungit, prelung. Are părul negru... ochii lungiți ca basoreliefurile egipțiene. C. PETRESCU, Î. II 190.

lungit a. și adv. întins de-a lungul: zace lungit pe iarbă.

lungít, -ă adj. Făcut lung, întins: un fir lungit. Tolănit, trîntit: dormea lungit.

lungit adj. m., pl. lungiți; f. sg. lungită, pl. lungite

LUNGIT adj. v. culcat.

lungit, -ă adj. I 1 (despre părți ale corpului ființelor) întins², <înv.> tins. Doctorul i-a recomandat să stea cât mai mult cu picioarele lungite. 2 (constr. mai ales cu vb. „a sta”; despre ființe) culcat², întins², tolănit, <fam.> trântit, <reg.> răbunit, tologit. Obosiți fiind, stau lungiți la umbra unui stejar. 3 (pop.) v. Alungit. Elongat. Lung. Lungăreț. Lunguieț. Oblong. Prelung. Prelungit. II fig. (pop.; despre soluții, băuturi, mâncăruri etc.) v. Diluat. Îndoit. Slab. Subtiat. Subțire.

LUNGIT adj. culcat, întins, tolănit, trîntit, (reg.) răbunit, (Mold.) tologit. (Stă puțin ~ după amiază.)