opțiuni
  • info

8 definiții pentru lustruit (s.n.)

Explicative DEX

LUSTRUIT1 s. n. Faptul de a lustrui. – V. lustrui.

LUSTRUIT1 s. n. Faptul de a lustrui. – V. lustrui.

lustruit1 sn [At: DLR ms / E: lustrui] 1 Șlefuire. 2 Gătire. 3 Laudă. 4 (Îs) Mașină de ~ Mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. 5 (Îs) Piatră de ~ Piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste.

Ortografice DOOM

lustruit s. n.

lustruit s. n.

lustruit s. n.

Sinonime

LUSTRUIT s. 1. v. lustruire. 2. lustruire, șlefuire, șlefuit, (înv.) sclivisire. (~ul suprafeței unui metal.) 3. lustruire, văcsuire. (~ul pantofilor.)

lustruit1 s.n. 1 fățuială, fățuire, fățuit1, lustruire, <rar> lustruială, lustruitură, <înv.> lustru. 2 lustruire, șlefuire, șlefuit1, <rar> lustruială, <înv. și reg.> sclivisire, <înv.> lustru. 3 lustruire, văcsuire, <rar> lustruială, văcsuit1, <reg.> puțuială, puțuitură, puțuluială. 4 (ind. piel.) glasare, lustruire.

LUSTRUIT s. 1. fățuială, fățuire, fățuit, lustruire. (~ unui obiect.) 2. lustruire, șlefuire, șlefuit, (înv.) sclivisire. (~ suprafeței unui metal.) 3. lustruire, văcsuire. (~ pantofilor.)

Intrare: lustruit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lustruit
  • lustruitul
  • lustruitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • lustruit
  • lustruitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lustruitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a lustrui. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi lustrui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „lustruit” (1 clipuri)