LUXAȚIE, luxații, s. f. Deplasare a extremității articulare a unui os din poziția normală față de articulația din care face parte, care provoacă o durere vie și pierderea capacității funcționale; scrântitură, luxare. – Din fr. luxation, lat. luxatio.

luxație sf [At: MAN. SĂNĂT. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr luxation, lat luxatio, -onis] Deplasare a extremităților osoase ale unei articulații din poziția obișnuită, însoțită de pierderea posibilității de a executa mișcările normale Si: luxare, (pfm) scrântire, (reg) oligneală, (îvr) luxatură.

LUXAȚIE, luxații, s. f. Deplasare a extremităților osoase ale unei articulații din poziția obișnuită, însoțită de pierderea mișcărilor normale; scrântitură, luxare. – Din fr. luxation, lat. luxatio.

LUXAȚIE s.f. Deplasare a unui os din articulația lui; scrîntitură; exartroză. [Gen. -iei, var. luxațiune s.f. / cf. fr. luxation, lat. luxatio].

LUXAȚIE s. f. deplasare a unui os din articulație; scrântitură; exartroză. (< fr. luxation, lat. luxatio)

LUXAȚIE ~i f. 1) Traumatism constând în deplasarea unui os din articulație; scrântitură. 2) Loc luxat; scrântitură. [G.-D. luxației; Sil. -ți-e] /<fr. luxation, lat. luxatio, ~onis.

luxațiune sf vz luxație

LUXAȚIUNE s.f. v. luxație.

luxațiune f. în chirurgie: scrintirea unui membru.

*luxațiúne f. (lat. luxátio, -ónis). Chir. Scrîntire; scrîntitură. – Și -áție.

luxație (desp. -ți-e) s. f., art. luxația (desp. -ți-a), g.-d. art. luxației; pl. luxații, art. luxațiile (desp. -ți-i-)

luxație (-ți-e) s. f., art. luxația (-ți-a), g.-d. art. luxației; pl. luxații, art. luxațiile (-ți-i-)

luxație s. f. (sil. -ți-e), art. luxația (sil. -ți-a), g.-d. art. luxației; pl. luxații, art. luxațiile (sil. -ți-i)

luxație

LUXÁȚIE (< fr., lat.) s. f. Deplasare persistentă a extremității articulare a unui segment osos din poziția normală față de articulația din care face parte. Este însoțită uneori de ruptura capsulei articulare și a ligamentelor și de ieșirea extremității unuia din oasele articulației din capsulă. Provoacă o durere vie și pierderea capacității funcționale. Poate fi congenitală sau traumatică. Sin. scrântitură, torsiune (3).

LUXAȚIE s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, luxare, scrânteală, scrântire, scrântitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteală, proclintire. (~ osului humeral.)

LUXAȚIE s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, luxare, scrînteală, scrîntire, scrîntitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteală, proclintire. (~ osului humeral.)