lâncezire sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~ngezi~ / Pl: ~ri / E: lâncezi] (Înv) 1-3 Lâncezeală (1-3).

lângezire sf vz lâncezire

LÎNCEZIRE s. f. Faptul de a lîncezi; moleșeală, stagnare. Linia economiei capitalismului înseamnă lîncezirea forțelor de producție. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2617.

!lâncezire s. f., g.-d. art. lâncezirii; pl. lânceziri

lâncezire s. f., g.-d. art. lâncezirii

lâncezire s. f., g.-d. art. lâncezirii

LÂNCEZIRE s. 1. v. lâncezeală. 2. v. stagnare.

lâncezire s.f. 1 langoare, lâncezeală, moleșeală, moleșire, toropeală, toropire, <rar> langurozitate, torpoare, uncropeală, <înv. și pop.> lingoare, <pop. și fam.> moliciune, <pop.> zăcășeală, <reg.> târomeală, <înv.> lâncezie, lâncezime, moleață, moleșitură, <fig.> amorțeală, blegire, eclipsă, letargie, mocneală, vegetare, <fig.; rar> vegetație, <fig.; pop. și fam.> blegeală, bleojdire, <fig.; înv.> afion. 2 fig. stagnare, trenare, <fig.> lâncezeală, paralizie, <fig.; înv.> lâncezie, lâncezime, stagnație.

LÎNCEZIRE s. lîncezeală, moleșeală, moleșire, toropeală, toropire, (franțuzism rar) torpoare, (Munt. și Olt.) tîromeală. (Stare de ~.)