lăcrimare sf [At: (a. 1805) ȘA I, 585 / V: (îvp) lăcră~, (înv) lac~ / Pl: ~mări / E: lăcrima] 1-2 Plâns (cu ușurință) Si: lăcrimat¹ (1-2), (înv) lăcrimătură (1-2). 3 Curgere continuă a lacrimilor ca urmare a unei dureri, a unei boli, a înduioșării, a acțiunii unor agenți fizici etc. Si: lăcrimat¹ (3), (înv) lăcrimătură (3). 4 (Pex) Jelire. 5 (Fig) Întristare. 6 (Fig) Curgere înceată a unui lichid Si: lăcrimat¹ (6), (înv) lăcrimătură (6). 7 (Med; înv) Aflux crescut de lacrimi, datorat unei hipersecreții lacrimale sau unei imposibilități de drenare pe traiectul căilor lacrimale.

lacrimare sf vz lăcrimare

lăcrămare² sf vz lăcrimare

lăcrimare (desp. lă-cri-) s. f., g.-d. art. lăcrimării; pl. lăcrimări

lăcrimare (lă-cri-) s. f., g.-d. art. lăcrimării; pl. lăcrimări

lăcrimare s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. lăcrimării; pl. lăcrimări

LĂCRIMARE s. v. plânset.

lăcrimare s.f. 1 plângere, plâns¹, plânset, plânsoare, <rar> lăcrimătură, <înv. și reg.> plânsătură, <înv.> plânget, plânsare. Este atât de impresionată, încât nu își poate opri lăcrimarea. 2 (înv. și pop.; de obicei precedat de prep. „în”, „de”, „din”) v. Lacrimi (v. lacrimă).

LĂCRIMARE s. plîngere, plîns, plînset, plînsoare, (înv. și reg.) plînsătură. (~ cuiva.)