9 definiții pentru lăibăruț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LĂIBĂRUȚ, lăibăruțe, s. n. (Pop.) Lăibăraș. – Laibăr + suf. -uț.
lăibăruț sn [At: CADE / Pl: ~e / E: laibăr + -uț] 1-6 (Reg; șhp) Lăibăraș (1-6). corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂIBĂRUȚ, lăibăruțe, s. n. Lăibăraș. – Laibăr + suf. -uț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lăibăruț (pop.) s. n., pl. lăibăruțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lăibăruț (pop.) s. n., pl. lăibăruțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lăibăruț s. n., pl. lăibăruțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LĂIBĂRUȚ s. lăibăraș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lăibăruț s.n. (pop.) <pop.> lăibăraș, <reg.> lăibărel, lăibărică, lăibăruc.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
LĂIBĂRUȚ s. lăibăraș.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: lăibăruț
lăibăruț substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
lăibăruț, lăibăruțesubstantiv neutru
- 1. Lăibăraș. DEX '09 DEX '98sinonime: lăibăraș
etimologie:
- Laibăr + -uț. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.