opțiuni
  • info

13 definiții pentru mâncărici

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNCĂRICI s. n. (Fam.) Mâncărime. ◊ Expr. A avea mâncărici = a nu avea astâmpăr, a nu putea sta liniștit. A avea mâncărici la limbă = a fi foarte vorbăreț. – Mâncare + suf. -ici.

MÂNCĂRICI s. n. (Fam.) Mâncărime. ◊ Expr. A avea mâncărici = a nu avea astâmpăr, a nu putea sta liniștit. A avea mâncărici la limbă = a fi foarte vorbăreț. – Mâncare + suf. -ici.

MÂNCĂRICI n. fam. Senzație de furnicare a pielii (provocată de diferite boli, de înțepătura unor insecte etc.) și însoțită de nevoia de a se scărpina; mâncărime. * A avea ~ a nu avea astâmpăr; a se fâțâi. A avea ~ pe limbă a fi limbut; a vorbi neîntrebat. /mâncare + suf. ~ici

măncărici si [At: ALR II/I, MN 102, 2289/531 / E: mâncare + -ici] 1 Mâncărime (1). 2 (Pfm; îe) A avea ~ Ia (sau de) limbă A avea chef de vorbă.

MÎNCĂRICI s. n. Mîncărime. ♦ (Familiar, mai ales în expr.) A avea mîncărici = a umbla de colo-colo fără astîmpăr, a nu sta locului o clipă. A avea mîncărici pe limbă = a fi foarte vorbăreț, a vorbi vrute și nevrute.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mâncărici (fam.) s. n.

mâncărici (fam.) s. n.

mâncărici s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂNCĂRICI s. v. mâncărime, prurit.

mîncărici s. v. MÎNCĂRIME. PRURIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea limbrici / mâncărici expr. a nu avea astâmpăr, a nu-și găsi locul

a avea mâncărici la limbă expr. a fi foarte vorbăreț; a fi indiscret

a avea viermi / mâncărici în cur expr. (vulg.) a nu avea astâmpăr, a nu-și găsi locul

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÎNCĂRÍCI subst. Mîncărime. Mîncărici la piele. ALR II/I MN 102, 2 289/531, 682. ◊ E x p r. A avea mîncărici la (sau de) limbă = a avea mîncărime de limbă, v. m î n c ă r i m e. Cf. ZANNE, P. II, 226. - Mîncare + suf. -ici.

Intrare: mâncărici
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncărici
  • mâncăriciul
  • mâncăriciu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • mâncărici
  • mâncăriciului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mâncăricisubstantiv neutru

  • 1. familiar Mâncărime, prurit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mâncărime prurit
    • chat_bubble A avea mâncărici = a nu avea astâmpăr, a nu putea sta liniștit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A avea mâncărici la limbă = a fi foarte vorbăreț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Mâncare + -ici. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.