9 definiții pentru mânzuleț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MÂNZULEȚ, mânzuleți, s. m. (Reg.) Mânzișor. – Mânz + suf. -uleț.
MÂNZULEȚ, mânzuleți, s. m. (Reg.) Mânzișor. – Mânz + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mânzuleț sm [At: ISPIRESCU, L. 161 / Pl: ~i / E: mânz + -uieț] 1-10 (Reg; șhp) Mânzișor (1-10).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎNZULEȚ, mînzuleți, s. m. Mînzișor. Iepșuna [născu] un mînzuleț gingaș. ISPIRESCU, E. 161. Vouă v-a venit Herghelii de cai, Caii nechizînd, Mînzuleți jucînd. PĂSCULESCU, L. P. 40.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mânzuleț (reg.) s. m., pl. mânzuleți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mânzuleț (reg.) s. m., pl. mânzuleți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mânzuleț s. m., pl. mânzuleți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MÂNZULEȚ s. v. mânzișor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MÎNZULEȚ s. (ZOOL.) mînzișor, (reg.) mînzuc, mînzușor, mînzuț.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÎNZULEȚ s. m. (Regional) Mînzișor. Și după nouă luni, femeia născu un copilaș de drăguleț; iar iepșuna un mînzuleț gingaș. ISPIRESCU, L. 161, cf. DDRF. Să-ți cumpăr d-un frîuleț, Mi-ai fost drag de mînzuleț Și-mi creșteai în coamă creț. MAT. FOLK. 338. Vouă v-a venit Herghelii de cai. Caii nechizînd, Mînzuleți jucînd. PĂSCULESCU, L. P. 40, cf. ALR I 1 106/190. - Pl.: mînzuleți. – Mînz + suf. -uleț.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mânzuleț, mânzulețisubstantiv masculin
- 1. Mânzișor, mânzuc, mânzușor, mânzuț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Iepșuna [născu] un mînzuleț gingaș. ISPIRESCU, E. 161. DLRLC
- Vouă v-a venit Herghelii de cai, Caii nechizînd, Mînzuleți jucînd. PĂSCULESCU, L. P. 40. DLRLC
-
etimologie:
- Mânz + -uleț. DEX '98 DEX '09