10 definiții pentru măciucuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MĂCIUCUȚĂ, măciucuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui măciucă. – Măciucă + suf. -uță.
măciucuță sf [At: PAMFILIE, VĂZD. 38 / Pl: ~țe / E: măciucă + -uță] 1-16 (Șhp) Măciuchiță (1-16). 17 (Bot; reg; îs) ~ din baltă Floare a papurei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂCIUCUȚĂ, măciucuțe, s. f. Diminutiv al lui măciucă. – Măciucă + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
MĂCIUCUȚĂ, măciucuțe, s. f. Diminutiv al lui măciucă (1). Măciucuță grabnică Încunjură dumbravnică (Albina). GOROVEI, C. 9.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
măciucuță (rar) s. f., g.-d. art. măciucuței; pl. măciucuțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
măciucuță (rar) s. f., g.-d. art. măciucuței; pl. măciucuțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
măciucuță s. f., g.-d. art. măciucuței; pl. măciucuțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂCIUCUȚĂ s. (reg.) măciuchiță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂCIUCUȚĂ s. (reg.) măciuchiță.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂCIUCUȚĂ s. f. 1. Diminutiv (hipocoristic) al lui m ă c i u c ă (I). A treia oară îi dă o măciucuță. PAMFILE, VĂZD. 38. Aș fi vrut. . . să-mi fac și o măciucuță, așa cum văzusem la Pașcu păcurarul. VLASIU, A. P. 9. Măciucuță grabnică încunjură dumbravnică (Albina). GOROVEI, C. 9. 2. Compus: (Bot.; regional) măciucuță-din-baltă = floarea papurei (Fíntîna-Rupea). ALR I 1 907/164. - Pl.: măciucuțe. – Măciucă + suf. -uță.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
măciucuță, măciucuțesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui măciucă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: măciuchiță
- Măciucuță grabnică Încunjură dumbravnică (Albina). GOROVEI, C. 9. DLRLC
-
etimologie:
- Măciucă + -uță. DEX '98 DEX '09