4 definiții pentru mantăl
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mantăl sn [At: BĂRAC, T. 6/17 / Pl: ~e / E: ger Mantel] (Îvr) Mantelă (1).
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MANTĂL s. v. mantelă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mantăl s. v. MANTELĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MANTĂL s. n. (Învechit, rar) Haină largă, mai scurtă decît mantaua, purtată de femei pe deasupra celorlalte haine; (învechit) mantelă (1). Moașa... uitasă mantâlu cel negru acasă, BĂRAC, T. 6/17, cf. H III 141. - Pl.: mantale. – Din germ. Mantel.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mantăl
mantăl substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)