MAPĂ², mape, s. f. (Astăzi rar) Hartă geografică. – Din lat., it. mappa, fr. mappe.

mapă² sf [At: CANTEMIR, HR. 286 / S și: mappă / Pl: ~pe / E: lat, it mappa, fr mappe] (Rar) Hartă geografică.

MAPĂ², mape, s. f. (Astăzi rar) Hartă geografică. – Din lat. mappa, fr. mappe.

MAPĂ, mape, s. f. 1. Obiect făcut din două scoarțe de carton, pînză, piele etc., în care se țin, pe masa de scris, lucrări la zi, hîrtie de scris, sugativă etc. Strînse din umerii lați... apucînd un creion colorat și începînd să deseneze pe sugativa mapei de scris. C. PETRESCU, C. V. 147. ♦ Servietă. Tînărul își strînse în grabă hîrtiile în mapă, își potrivi cravata, își încuie sertarul și, cu mapa la subsuoară, intră printr-o ușă îngustă, capitonată, în cabinetul alăturat. PAS, Z. IV 73. 2. (Învechit) Hartă.

MAPĂ² s. f. hartă (geografică sau topografică). (< it., lat. mappa, fr. mappe)

mapă s. f., g.-d. art. mapei; pl. mape

mapă s. f., g.-d. art. mapei; pl. mape

mapă (servietă, hartă) s. f., g.-d. art. mapei, pl. mape

MAPĂ s. v. hartă.

mapă s. v. HARTĂ.

MÁPĂ² s. f. (Astăzi rar) Hartă geografică. Acesta loc cît să fie de lat și de lung, pot ști cei ce mapele vor cerca. CANTEMIR, HR. 286, cf. 473. Autoriul mappei țerei Românești ce s-au tipărit la anul 1700. . . au fost comitul Constantin Cantacuzenul. ȘINCAI, HR. III, 192/3, cf. 178/15. Au lăsat să-i însemneze o mappă gheograficească. MOLNAR, I. 64/26, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. O mapă despre Pămîntul Făgăduinței sau Palestina (a. 1824). BV III, 436. Am adăogat la capătul cărții mapa a Pământului Făgăduinței, TEODOROVICI, I. [prefață] 4/19. Mape (harte geografice). CR (1829), 161²/10, cf. RUS, I. I, 37/10. Lipsa de mult simțită a unei mape române a Banatului Timișan se va delatura cît mai curînd. F (1869), Afară de cea indicată de Paolo Giovio, noi nu cunoaștem nici o mappă a Munteniei din secolul XIV. HASDEU, I. C. I, 33, cf. 15, 116, LM, BARCIANU, ALEXI, W., com. din TIMIȘOARA. – Scris și: mappă. – Pl.: mape. – Din lat. mappa, it. mappa, fr. mappe.