marcare sf [At: NEGULICI / Pl: ~cări / E: marca] 1 Imprimare pe un obiect de metal prețios a unui semn oficial care garantează calitate și autenticitate Si: marcaj (1), marcat¹ (1), (înv) marcație. 2 Aplicare a unui semn distinctiv Si: marcaj (2), marcat² (2). 3 Delimitare a unui loc prin semne distinctive Si: marcaj (3), marcat³. 4 (Spt) Marcaj (6). 5 (Spt) înscriere a unuia sau mai multor puncte într-o competiție, într-un joc Si: marcat⁵ (5).

MARCARE, marcări, s. f. Acțiunea de a marca. 1 Aplicare a unui semn distinctiv. 2 (Sport) Înscriere a unui punct cîștigător. Marcarea unui gol. ♦ Acțiune prin care un apărător încearcă să împiedice pe un atacant de a întreprinde acțiuni ofensive.

MARCARE s.f. Acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcație. [< marca].

marcare s. f., g.-d. art. marcării; pl. marcări

marcare s. f., g.-d. art. marcării; pl. marcări

marcare s. f., g.-d. art. marcării; pl. marcări

MARCARE s. 1. v. însemnare. 2. v. timbrare. 3. v. delimitare. 4. v. accentuare. 5. (SPORT) înscriere. (~ unui gol.) 6. v. marcaj.

MARCARE s. 1. însemnare, marcat. (~ vitelor de tăiere.) 2. francare, timbrare. (~ unei scrisori.) 3. circumscriere, delimitare, demarcare, demarcație, hotărnicire, limitare, mărginire. (~ unui teren.) 4. accentuare, evidențiere, întărire, relevare, reliefare, subliniere, (livr.) potențare. (~ unor caracteristici ale lucrării.) 5. (SPORT) înscriere. (~ unui gol.) 6. (SPORT) marcaj. (~ adversarului.)

MARCÁRE (< marca) s. f. 1. (MED.) Procedeu de studiu folosit pentru punerea în evidență a unor celule (de obicei sangvine), prin fixarea locală a unei substanțe radioactive. 2. (SILV.) Marcarea arborilor = operație de înscriere a numerelor de ordine, o dată cu măsurarea diametrelor arborilor, pentru a cunoaște volumul de lemn dintr-o pădure înainte de exploatare. 3. Marcarea animalelor = individualizare a cailor, cornutelor și a porcilor prin însemnare cu cifre sau semne convenționale, tatuaje, crestări la urechi pentru a le ține evidența. Practicarea m.a. la animalele sălbatice permite studierea deplasării acestora. 4. M. radioactivă = aplicarea unui semn distinctiv reprezentat de o moleculă specifică, în scopul observării sau dozării sale.

MARCARE s. f. Acțiunea de a m a r c a. 1. Imprimare pe un obiect de metal prețios a unui semn oficial care garantează calitatea și autenticitatea. DICȚ. 2. Aplicare a unui semn distinctiv. Cf.NEGULICI, POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. Marcarea arborilor. DS 186. 3. Delimitare a unui loc (prin semne distinctive). Marcarea hotarului nou. IORGA, L. II, 10. 4. (Sport) Marcaj (2). 5. (Sport) Înscriere a unuia sau mai multor puncte într-o competiție, într-un joc. Meciul a fost. . . echilibrat pînă la marcarea celui de-al doilea gol. SP. POP. 1963, nr. 4356, 5. – Pl. : marcări. – V. marca.