9 definiții pentru marcat (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MARCAT1 s. n. Acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcare, marcaj. – V. marca.
MARCAT1 s. n. Acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcare, marcaj. – V. marca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
marcat1 sn [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: (rar) ~uri / E: marca] 1-3 Marcare (1-3). 4 (Spt) Marcaj (6). 5 Marcare (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
marcat a. 1. ce poartă o marcă sau un semn de recunoaștere: rufe marcate; 2. fixat dinainte, predestinat. ║ n. acțiunea de a marca: marcatul rufelor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
marcat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
marcat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
marcat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MARCAT s. v. însemnare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MARCAT s. însemnare, marcare. (~ vitelor de tăiere.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MARCAT1 s. n. Acțiunea de a m a r c a; marcare, marcaj. Marcatul rufelor. ȘĂINEANU, D. U. - V. marca.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
marcatsubstantiv neutru
etimologie:
- marca DEX '09 DEX '98