8 definiții pentru martinaș
Explicative DEX
MARTINAȘ, martinași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui martin; pui de pescăruș. – Martin + suf. -aș.
martinaș sm [At: SADOVEANU, V. F. 57 / Pl: ~i / E: martin + -aș] 1-2 (Rar; șhp) Martin (mic). 3 (Rar) Pui de pescăruș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARTINAȘ, martinași, s. m. Diminutiv al lui martin; pui de pescăruș. – Martin + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MARTINAȘ, martinași, s. m. Diminutiv al lui martin; pui de pescăruș. Aripile... îl porniră la un cuib ascuns sub malul prăpastiei, unde îl așteptau martinașii cei mititei. SADOVEANU, V. F. 57.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
martinaș (rar) s. m., pl. martinași
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
martinaș (rar) s. m., pl. martinași
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
martinaș s. m., pl. martinași
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MARTINÁȘ s. m. (Rar) Diminutiv al lui m a r t i n; pui de pescăruș. „Martin pescărușul” ținea zglăvoaca în plisc. . . cînd aripile, precipitat, îl porniră la un cuib ascuns sub malul prăpastiei, unde îl așteptau martinașii cei mititei. SADOVEANU, V. F. 57. - Pl.: martinași. – Martin + suf. -aș.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
martinaș, martinașisubstantiv masculin
- 1. Diminutiv al lui martin; pui de pescăruș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Aripile... îl porniră la un cuib ascuns sub malul prăpastiei, unde îl așteptau martinașii cei mititei. SADOVEANU, V. F. 57. DLRLC
-
etimologie:
- Martin + -aș. DEX '98 DEX '09