matinal, ~ă [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr matinal] 1 a Care aparține dimineții. 2-3 a, av (Care se petrece) dimineața. 4 a (D. oameni) Care se scoală de dimineață Si: matutin.

MATINAL, -Ă, matinali, -e, adj. De dimineață. Oră matinală. ♦ (Despre persoane) Care se scoală devreme. A doua zi Raul Brumaru, mai matinal decît toți, coborî spilcuit. REBREANU, R. I 228. A doua zi, cucoana Marieta fu mai matinală decît Andrei. HOGAȘ, DR. II 80.

MATINAL, -Ă adj. 1. De dimineață. 2. Care se deșteaptă, care pornește la lucru devreme. [< fr. matinal].

MATINAL, -Ă I. adj. care se petrece dimineața; matutinal. ◊ (despre oameni) care se scoală de dimineață. II. s. n. emisiune radiofonică de dimineață. (< fr. matinal)

MATINAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de dimineață; care se produce dimineața. 2) (despre persoane) Care se trezește de dimineață; obișnuit să înceapă activitatea devreme. /<fr. matinal

matinal a. 1. de dimineață: ochiu aurorei matinal EM.; 2. care se scoală de dimineață.

*matinál, -ă adj. (fr. matinal, d. matin, dimineață; lat. matutinum [tempus], dimineață, matutinalis, matinal d. Matúta, zeița diminețiĭ, Aurora). De dimineață: răcoarea matinală. Care se scoală de dimineață: om matinal, azĭ am fost matinal.

matinal¹ adj. m., pl. matinali; f. matinală, pl. matinale

matinal adj. m., pl. matinali; f. matinală, pl. matinale

matinal adj. m., pl. matinali; f. sg. matinală, pl. matinale

MATINAL adj. (înv.) matutin. (O sculare ~.)

MATINAL adj. (înv.) matutin. (O sculare ~.)

Matinal ≠ seral

MATINÁL, -Ă adj. Care aparține dimineții, al dimineții; care se petrece dimineața. Cf. NEGULICI, COSTINESCU. A, – zise el puțin palid, – faceți cavalcadă matinală. CĂLINESCU, E. O. I, 129. Ulițele cartierului erau pustii la această oră matinală. T. POPOVICI, S. 258. ◊ (În context figurat) De mari fluturi sărutată, Pe-o movilă artificială, E pagoda argintată, De zîmbirea matinală. MACEDONSKI, O. I, 205. ♦ (Despre oameni) Care se scoală de dimineață. Ai fost prea matinală astăzi. LĂZĂRESCU, S. 93/15. A doua zi, cucoana Marieta fu mai matinală decît Andrei. HOGAȘ, DR. II, 80, cf. 79. Raul Brumaru, mai matinal decît toți, coborî spilcuit. REBREANU, R. I, 228. Cîte un oltean matinal. . . își anunța marfa. TEODOREANU, M. II, 123. Un hîrjîit monoton de tîrn se auzi pe undeva și două faetoane de lăptari matinali se îndreptară spre oraș. CĂLINESCU, E. O. II, 45. ◊ Fi g. Din demon făcui o sîntă, dintr-un chicot, simfonie, Din ochirile-ți murdare, ochiu-aurorei matinal. EMINESCU, O. I, 30. - Pl.: matinali, -e. – Din fr. matinal.