matrapazlâc sn [At: (a. 1776) URICARIUL, XIX, 329 / Pl: ~uri / E: tc matrabazlik] 1 (Înv) Comerț ilegal prin mijlocitori. 2 (Fam) Faptă necinstită Si: escrocherie, fraudă, șarlatanie.

MATRAPAZLÂC ~uri n. fam. Acțiune săvârșită în scopuri frauduloase; șmecherie. /<turc. matrabazlik

matrapazlâc n. Mold. trafic, fraudă: să mănânce banii cu matrapazlâcuri. [Turc. MATRABAZLYK, din MATRABAZ, acaparator de grâne (lit. care joacă din baston, maestru de scrimă)].

MATRAPAZLÎC, matrapazlîcuri, s. n. (Mai ales la pl.) Șarlatanie, înșelătorie, escrocherie, fraudă. Făcuse niște matrapazlîcuri, pentru care i s-a cerut demisia. DUNĂREANU, N. 175.

matrapazlîc n., pl. urĭ (turc. matrabazlyk și -pazlyk). Vechĭ. Trafic, acaparare. Fig. Șarlatanie, escrocherie. – La Al. și -zlărie.

matrapazlâc (fam.) (desp. ma-tra-) s. n., pl. matrapazlâcuri

matrapazlâc (fam.) (ma-tra-) s. n., pl. matrapazlâcuri

matrapazlâc s. n. (sil. -tra-), pl. matrapazlâcuri

matrapazlâc.

MATRAPAZLÂC s. v. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie.

matrapazlîc s. v. ESCROCHERIE. HOȚIE. IMPOSTURĂ. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE. ȘARLATANIE. ȘMECHERIE.

matrapazlâc, matrapazlâcuri s. n. escrocherie; fraudă

MATRAPAZLÎC s. n. 1. (Învechit) Comerț ilegal (prin mijlocitori). Deci țăranii. . . să vîndă fieștecare lucrurile acele de mîncare însuși ei; iar care va îndrăzni a face matrapazlîc, să se pedepsească (a. 1 776). URICARIUL, XIX, 329, cf. N. A. BOGDAN, C. M. 65. Oricine va strînge vite de negustorie, sau va face matrapazlîc... să aibă a plăti ierbârit după obicei (a. 1 791). ȘIO II_1; 252. 2. (Familiar) Faptă necinstită; șarlatanie, escrocherie, fraudă. Făcuse niște matrapazlîcuri, pentru care i s-a cerut demisia, ca să râmîie om nepătat. DUNĂREANU, N. 175. De la vechea denumire a matrapajilor, a rămas în limba noastră și azi cuvîntul• matrapazlîc, sinonim cu șărlătănie sau escrocherie, N. A. BOGDAN, C. M. 184. A vorbit un ceas încheiat, pomenind toate matrapazlîcurile ce le știa el. V. ROM. februarie 1 955, 254. În complicitate cu încă vreo doi, trei funcționari superiori a făcut niște matrapazlîcuri. ib. aprilie 1 957, 80 ◊ (Cu sens atenuat) „Otilia ... atrăgea ... fete ca Lili pentru Felix, cu care voia să pună la cale cine știe ce matrapazlîcuri”. CĂLINESCU, E. O. II, 152. - Pl.: matrapazlîcuri. – Din tc. matrabazlık.