mașinație sf [At: GT (1839), 92²/20 / V: ~iune, (înv) machi~, machinațiune, mahi~, mahinăție, mahinățiune / Pl: ~ii / E: fr machination, it machinazione] (Mpl) Uneltire.

MAȘINAȚIE, mașinații, s. f. Intrigă, uneltire, complot. Variante: (rar) mașinațiune, (învechit) machinație (BĂLCESCU, O. II 185), machinațiune (GHEREA, ST. CR. II 285), mahinație (NEGRUZZI, S. I 294) s. f.

MAȘINAȚIE s.f. Uneltire; complot; intrigă. [Gen. -iei, var. mașinațiune s.f. / cf. lat. machinatio, fr. machination].

MAȘINAȚIE s. f. uneltire; complot; intrigă. (< fr. machination)

MAȘINAȚIE ~i f. Ansamblu de combinații secrete și complicate, vizând succesul sau eșecul unei afaceri. [G.-D. mașinației; Sil. -ți-e] /<fr. machination, it. macchinazione^[1]

machinație sf vz mașinație

machinațiune sf vz mașinație

mahinație sf vz mașinație

mahinăție sf vz mașinație

mașinațiune sf vz mașinație

MACHINAȚIUNE s. f. V. mașinație.

MAȘINAȚIUNE s.f. v. mașinație.

*machinațiúne f. (lat. machinátio, -ónis). Acțiunea de a machina, uneltire, intrigă, complot: a dejuca o machinațiune. – Și -áție. Fals maș-.

mașinație (desp. -ți-e) s. f., art. mașinația (desp. -ți-a), g.-d. art. mașinației; pl. mașinații, art. mașinațiile (desp. -ți-i-)

mașinație (-ți-e) s. f., art. mașinația (-ți-a), g.-d. art. mașinației; pl. mașinații, art. mașinațiile (-ți-i-)

mașinație s. f. (sil. -ți-e), art. mașinația (sil. -ți-a), g.-d. art. mașinației; pl. mașinații, art. mașinațiile (sil. -ți-i-)^[1]

mașinație

MAȘINAȚIE s. 1. v. intrigă. 2. v. complot.^[1]

MAȘINAȚIE s. 1. intrigă, uneltire, (livr.) cabală, (înv. și reg.) marghiolie, (Munt. și Olt.) școală, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) marafet, tehnă, tocmeală, umblet, zavistie, (fam.) tertip, (fig.) manevră, manoperă, urzeală, (fig. rar) mreajă, rețea, tramă, țesătură, (fam. fig.) mîncătorie, panglicărie, sforărie. (Umblă cu tot felul de ~ii.) 2. complot, conjurație, conspirație, intrigă, uneltire, (livr.) cabală, (înv. și pop.) meșteșug, rneșteșugire, (înv.) măiestrie, (fig.) lucrătură, urzeală. (O ~ de curte.)

MAȘINAȚIE s. f. (Mai ales la pl.) Intrigă, uneltire, complot. Dreapta politică și puterea ambelor împărății vor trînti și vor nimici aceste mahinății. GT (1839), 92²/20. Infame mașinații. ROM. LIT. 156¹/7. Să îndrăznească prin machinațiile sale turburătoare a ruina alianța. BĂLCESCU, M. V. 263. Urmărind mahinațiile politicii, videam. . . că absolutismul începe iar a-și ridica capul. NEGRUZZI, S. I, 294. Ai publicat tu o scrisoare privitoare la machinațiunile companiei. CARAGIALE, O. VII, 225. Machinațiunea infernală s-a întors chiar în contra lui. GHEREA, ST. CR. II, 285. Afli din vreme despre unele mașinațiuni, ne pui în gardă, ne faci apărarea mai lesnicioasă. STANCU, R. A. IV, 71. Nu se pleacă în fața calomniilor ticluite cu migală și a mașinațiilor necinstite. CONTEMP. 1 956, nr. 484. 2/2. - Pl.: mașinații. – Și: mașinațiúne, (învechit) machináție, machinațiúne, mahináție, mahinăție, mahinățiúne (PONTBRIANT, D.) s. f. – Din fr. machination. – Machinațiúne < it. macchinazione.

MACHINÁȚIE s. f. v. mașinație.

MACHINAȚIUNE s. f. v. mașinație.

MAHINÁȚIE s. f. v. mașinație.

MAHINĂȚIE s. f. v. mașinație.

MAȘINAȚIUNE s. f. v. mașinație.